OGLINDA SPARTĂ de Agatha Christie

Oglinda spartă Agatha Christie

Pentru mine nu poate fi nimic mai plăcut într-o seară geroasă de iarnă, să satu în casă, la căldură și să citesc un roman cu crime, și să urmăresc cum Miss Marple încearcă – și reușește! – să răspundă la întrebarea: cine a făcut-o? Unii cititori de romane cu crime încearcă să dezlege ei misterul, iar la sfârșit să se poată lăuda: eu știam cine a comis crima! Mi-am dat seama chiar de la pagina … oricare ar fi ea. Și ce dacă? Mă întreb în gând de fiecare dată? Cu ce mă ajută pe mine informația asta? Reală sau ușor închipuită. Nu pot să înțeleg de ce unii, atunci când scriu despre o acrte, simt nevoia să se laude că au ghicit finalul. Bravo ție! Ce altceva să zic? Fiecare cu gusturile lui, eu prefer să mă bucur de lectură.

Revenind la Oglinda spartă, moartea se întoarce din nou la Gossington Hall, conacul victorian din St Mary Mead, unde, în urmă cu mai mulți ani, cadavrul unei fete fusese găsit în fața șemineului din bibliotecă. Dar nici satul și nici conacul nu mai erau la fel. În sat apăruse un cartier rezidențial populat de personaje noi, salonul de coafură își schimbase numele în Hairstylist, iar în locul băcăniei, apăruse un supermarket, spre nemulțumirea doamnelor în vârstă, obișnuite să facă din cumpărături și o formă de interacțiune socială. Mai mult decât atât, în apropiere a apărut și un studio de film.

Nici medicii tinerii nu prea erau pe placul doamnelor în vârstă:

„- Medicii tineri sunt toți la fel, spuse Miss Marple. Îți iau tensiunea și, orice ai avea, primești un soi de pilule noi, vândute în cantitate mare pe piață. Roz, galbene, maro. Medicina, în zilele noastre este un supermarket – totul preambalat.”

Cât privește Gossington Hall, el nu mai aparținea doamnei Bantry, prietena lui Miss Marple, care îl vânduse după moartea soțului ei. Ba chiar își schimbase de mai multe ori proprietarii. Ultimii erau un cuplu de americani, vedete în lumea filmului, o actriță și un regizor.

Totul a început la petrecerea de casă nouă dată de perechea de americani, când una dintre doamnele nou sosite în sat, invitată la petrecere, bea din paharul de cocktail al Marinei Gregg, gazda și moare câteva minute mai târziu. Poliția și Scotland Yard se pun în acțiune, dar cazul este rezolvat, până la urmă de Miss Marple, din intimitatea căminului său (și cu ajutorul unor reviste despre filme împrumutate de la coafor). Din păcate, nu înainte să fie comise alte câteva crime.

Miss Marple ia micul dejun

Dacă ești o doamnă cu părul alb și arăți de parcă ai avea o sută de ani , după cum apreciază unii puțin cam răutăcioși – chiar dacă te dai cu puțin ruj -, asta nu înseamnă că nu trebuie să fii atent la ce și cum mănânci. Cel puțin asta părea să fie părerea lui Miss Marple, care prefera să mănânce micul dejun cât timp era cald.

marple-mic-dejun

Plusuri:

  • personajele, care surprind foarte bine natura umană, care pare că nu se schimbă, oricâte schimbări ar avea loc în mediu
  • simțul umorului de care dă dovadă Agatha Christie:
    • „Arthur Badcock arăta mai mult ca oricând ca o bucată de șiret mestecată.” A văzut cineva cum arată o bucată de șiret mestecată? 🙂
    • „Acolo sunt doar Florrie West, cu polipi, și domnișoara Grundle, care are cel puțin cincizeci de ani și e la fel de îmbietoare ca o căpiță de fân – nu prea e nimeni acolo care să atragă un bărbat.” Uneori mă uit în oglindă și am impresia că și părul meu e ca o căpiță de fân, aș putea deci să fiu o sursă de inspirație pentru un scriitor? 🙂
    • „Apoi era un bărbat mare, brunet. Nu vreau să zic un negru – vreau să spun foarte întunecat și puternic.” Cred că Agatha Christie a avut încă de pe atunci (1962) grijă să respecte regulile corectitudinii politice. Sau au umblat traducătorii la text? Doar mă întreb
  • incursiunea într-un sat tradițional englezesc, după un anumit număr de ani, care îi dă prilejul autoarei să facă din roman o adevărată frescă socială.

Detalii, ar zice unii, și ar avea probabil dreptate, dar tocmai în aceste detalii stă, cred eu, geniul Agathei Christie și tocmai aceste detalii fac din cărțile sale un adevărat regal literar pentru multe generații de cititori, trecute și, probabil, viitoare.

Recomandarea mea:

  • Cartea e un clasic Christie și e neapărat de citit de fanii romanelor cu crime.

După ce o citiți, să-mi spuneți dacă v-a plăcut, da?

CARTEA POATE FI COMANDATĂ PE:

Cărturești.ro

Lectură plăcută!

∗ Articolul conține un link de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea din sursa recomandată, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision, util pentru întreținerea blogului. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!

∗ Romanul pare să fie pe cale de dispariție, așa că poate n-ar strica să te grăbești să-l comanzi :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.