Pastila de vorbă: RAHAT

Am văzut pe site-ul NeraPlant că măicuțele de la Mănăstirea Nera prepară și comercialzează prăjituri nuci cu loukum și recunosc că am fost neplăcut surprinsă. Dacă nici la mănăstire nu ne folosim de cuvinte românești, ce se mai poate spune despre soarta limbii române în viitorul mai mult saumai puțin apropiat. După cum merg lucrurile, mai puțin, se pare. În ritmul ăsta, în curând o să vorbim altă limbă.

Cuvântul rahat pare să fie folosit aproape exclusiv în sensul lui peiorativ. Deși este un cuvânt perfect frecventabil, care desemnează un sortiment de dulciuri originar din Turcia (lokum). De aceea i se spune și rahat turcesc, de mult ori tot peiorativ, din păcate.

Câte ceva despre rahat

Rahatul este făcut din zahăr, arome alimentare și amidon și este un produs foarte popular în Balcani. Din punct de vedere al consistenței, seamănă cu jeleul, dar este mai opac, mai solid și mai lipicios. Are un conținut foarte mare de zahăr, de aceea este mult ai dulce decât alte produse zaharoase. Se comercializează, de obicei, sub formă de cuburi date prin zahăr pudră, ca să nu se lipească între ele.

Rahatul a fost produs încă din secolul al XV-lea și, inițial, se făcea din miere, făină și melasă. Când zahărul a devenit mai ieftin, el a înlocuit în rețetă mierea și melasa.

La început, exista un singur sortiment de rahat, din zahăr, amidon și apă, după care au început să apară diverse alte sortimente, cu portocale, lămâi, fistic, cacao. Unele tipuri de rahat sunt acoperite cu alte dulciuri, de exemplu cu nuga.

În România, rahatul a apărut în secolul al XVIII-lea, adus de negustorii din Levant și Constantinopol și a devenit un produs popular în bâlciurile și târgurile din Muntenia, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

În mod tradițional, rahatul se servea după cafea, cu un pahar de apă rece. Odată cu schimbarea culturii cafelei, s-a renunțat treptat la asocierea ei cu rahatul, care este astăzi servit independent sau în diverse deserturi, cel mai popular fiind cozonacul.

Etimologie. Numele turcesc al rahatului, lokma sau lokum, provine din cuvântul arab luqma(t), care înseamnă bucățică, îmbucătură. Numele otoman al rahatului rahat-ul hulküm derivă din expresia de origine arabă rāḥat al-hulqūm, tradus prin „plăcere pentru gât”.

Rahatul în lume

În Bulgaria, rahatul este cunoscut sub numele de lokum și se bucură de mare popularitate. Bulgarii au propriile mărci de rahat, simplu sau cu sirop de trandafiri.

În Grecia, rahatul se numește loukoumi și se fabrică mai ales în orașul Patras (Patrina loukumia), pe insula Syros și în orașele din nord, Salonoic, Serres și Komotini, dar și alte locuri. Sortimentele tradiționale grecești de loukoumi sunt cele cu apă de trandafiri, bergamotă sau cu aromă de mastic. Se servesc la cafea, în loc de biscuiți.

În România, cuvântul rahat, care denumește produsul, a căpătat mai mult un sens peiorativ, de când cineva s-a gândit să-l asocieze cu ceva nu foarte plăcut și, după modelul „un nebun aruncă o piatră și zece deștepți sar după ea”, sensul peiorativ s-a răspândit tot mai mult, așa încât am ajuns în situația că tot mai mulți evită să folosească acest cuvânt, de teamă să nu strârnească zâmbete. Nu că ar fi prea deștepți, totuși. Sensul peiorativ este conferit și expresiei rahat turcesc. Și ne mai mirăm că zice lumea că românii sunt rasiști. N-or fi, dar, de multe ori se comportă ca și cum ar fi. Cât privește consumul de rahat, în România el este mâncat ca atare sau se adaugă la diverse preparate, cum ar fi cozonac, cornulețe sau salam de biscuiți.

În Albania și în fostele republici iugoslave, rahatul a apărut în timpul dominației otomane asupra Balcanilor și a rămas un produs popular și în zilele noastre, când este consumat la cafea. cele mai populare sortimente sunt cele cu trandafiri sau cu nuci.

Pe continentul american, rahatul a ajuns odată cu emigrația din Balcani și din Orientul Mijlociu.

Denumire de origine controlată. În ciuda popularității rahatului în lume,epână în prezent, există o singură denumire de origine controlată, Λουκούμι Γεροσκήπου (Loukoumi Geroskipou), pentru rahatul turcesc produs în Yeroskipou, Cipru.