Astăzi vă invit la o incursiune prin Pădurea Muzicală, imaginată de Cristina Andone și pusă la cale de agenția de călătorii pentru copii (mai mici sau mai mari) Nemi.
Cristina Andone este scriitor, activist educațional și trainer de creativitate. Cărțile sale, Povești din Pădurea Muzicală, vândute în 120.000 de exemplare, își propun să îi familiarizeze pe copii cu muzica clasică printr-o metodă pedagogică originală: ‘audit de brand muzical’. Cele nouă cărți despre muzica marilor compozitori împletesc planificarea strategică de marketing cu teoria muzicală în niște povești armonioase, cu miez. Țelul autorului este de a coborî muzica clasică de pe piedestalul culturii înalte și de a o aduce pe raftul de jucării. Altfel, Cristina tocmai a terminat un roman despre cum să-ți dai demisia din publicitate și are în lucru o carte despre ii. Colecția ei etnografică poate fi admirată atât în ilustrațiile din noua carte, Enescu și hora razelor de soare, cât și în cadrul atelierelor de carte organizate în Bucuresti și în țara.
O Poveste muzicală de Crăciun este un bun prilej să evadăm din cotidian și să ne refugiem în lumea muzicii clasice, cu ajutorul celor șapte spririduși, care se pregătesc de sărbătoare.
Mai întâi, se cuvine să facem cunoștință:
Primul spiriduș care ne iese în cale se numește Vivaldi și locuiește în Poiana Patru Anotimpuri. Veverița Vivi îl ajută să împodobească bradul cu alune aurite, ghinde confiate și o tiroliană din beteală.
Bach e un spiriduș gospodar și locuiește în vârful celui mai mare nuc din Pădurea Muzicală și are un ajutor de nădejde în ariciul Sebastian. Bradul lui Bach e delicios, fiind împodobit cu „mere, nuci, căsuțe de turtă dulce și îngerași cântând la orgă”.
Al treilea spiriduș este Mozart și locuiește într-o scorbură de brad la care se ajunge pe o scară din bureți. Iepurașul Alegretto țopăia, împreună cu Mozart, în jurul bradului – amândoi legați la ochi – de bucurie că au împodobit un brad așa de frumos, cu note muzicale glazurate, vată argintată de zahăr și fundițe de mătase.
Călătoria noastră prin Pădurea Muzicală ne poartă apoi pașii spre o salcie plângătoare, în care, pe două ramuri, se legăna căsuța spiridușului Chopin. Căluțul înaripat nu-i prea era de ajutor, era mai mult un fel de băgător de seamă, mai degrabă, și-l privea pe Chopin cum împodobea bradul cu globuri transparente de rouă, zâne mici ale izvoarelor și reni argintii.
Beethoven locuia într-un stejar și era un spiriduș „puternic, cu păr înfoiat și ochi scânteietori”. În bradul lui atârnau globuri-busolă, faruri smălțuite și corăbii. Așa puternic cum era, nu se prea putea baza pe micul leu Ludwig, care pleca adesea la plimbare prin pădure.
În căsuța dintr-un mesteacăn, spiridușul Ceaikovski împodobea bradul împreună cu lebăda Leda. În brad, pe crengile argintate, atârnau vesele turle colorate, brioșe dulci, ceainice aburinde și inimi de turtă dulce. E preferatul meu, dintre toți brazii din Pădurea Muzicală.
Strauss era un spiriduș elegant, cu papion de mătase și avea un brad la fel de elegant (păcat că e cam portocaliu) ca el. Ca să atârne în pom candelabrele i-a sărit în ajutor păunul grand jr. Cu fundele roz, fulgii de nea și notele muzicale s-a descurcat și singur.
Mi-ar fi plăcut să ne însoțească în plimbarea prin Pădurea Muzicală și spiridușul Enescu. Poate că era puțin plecat de acasă, să facă aprovizionarea pentru Crăciun.
Cum a decurs călătoria mai departe și cine și-a mai făcut apariția în pădure, vă las pe voi să descoperiți. Eu abia aștept să refac plimbarea, împreună cu nepoțica mea Mara, căreia îi va aduce Moș Crăciun această splendidă poveste.
Voi ce i-ați scris Moșului să vă aducă?
P.S. La final, există și o listă cu recomandări muzicale, ca să fie plimbarea mai plăcută.
Cartea poate fi comandată AICI sau AICI.
∗ Articolul conține link-uri de marketing afiliat. Dacă achiziționezi cartea dintr-una din sursele recomandate, tu plătești același preț, iar eu primesc un mic comision. Fapt pentru care îți foarte mulțumesc!
Dorina Danila 