Calendar de Advent: 18 decembrie – de ce sunt clopotele de Crăciun atât de populare?

Clopotele, în special clopotele bisericii, sunt o parte integrantă a religiei creștine încă din anul 400, iar prima lor legătură cu Crăciunul este sunetul lor, care îi cheamă pe creștini la slujbă.

În unele regiuni din Anglia, clopotele anunță Crăciunul încă din 21 decembrie, de ziua Sf. Toma. În folclorul englez există credința că, la nașterea lui Iisus, a murit diavolul, iar clopotele se trag pentru a-i anunța sfârșitul. În Yorkshire, se aude câte o bătaie de clopot pentru fiecare an scurs de la Nașterea lui Iisus, iar ultima bătaie trebuie să se audă la miezul nopții.

În unele biserici din Marea Britanie, există tradiția ca cel mai mare clopot să fie tras de patru ori în ora dinainte de miezul nopții, când toate clopotele bisericii vestesc liturghia. Tradiția acestei liturghii este foarte veche și ea se bazează pe credința că Iisus s-a născut la miezul nopții, deși nu există nicio dovadă în acest sens.

În țările scandinave, clopotele vestesc sfârșitul perioadei de lucru și începutul sezonului festiv. 

Sunetul clopotelor (mai exact a clopoțeilor) îi însoțește pe colindători dar și pe cei care aduc daruri. Moș Nicolae are la el un clopoțel, Befana sună din clopoțel când coboară pe horn, iar în Ungaria, sosirea darurilor este vestită de zurgălăi.

Clopoțeii sunt prezenți în numeroase colinde, ca un simbol al bucuriei și speranței întruchipate de Crăciun. 

Jingle Bells este, probabil, cea mai cunoscută melodie cu clopoței. Ea s-a cântat prima dată în SUA, în septembrie 1857. Era o melodie de Ziua Recunoștinței, nu de Crăciun, și se numea One Horse Open Sleigh. Prima înregistrare a melodiei a fost în 1889, iar în decembrie 1965, a fost prima melodie difuzată în spațiu.

Sunetul clopotelor este folosit uneori și ca să alunge duhurile rele sau ca să-i sperie pe spectatorii paradelor cu personaje hidos costumate, care se organizează în sezonul de iarnă. 

Speculaas (sau speculoos) sunt biscuiți crocanți, caramelizați, ușor rumeniți, cu o imagine legată de povestea lui Moș Nicolae ștanțată pe față. Sunt consumați de Sfântul Nicolae în Olanda, Belgia și Luxemburg și de Crăciun în Germania, Austria și Indonezia (fostă colonie olandeză).  

Biscuiții speculaas sunt aromatizați cu ghimbir, scorțișoară, nucșoară, cuișoare, cardamon, piper alb, toate foarte populare în Olanda, în anii 1600-1700, datorită comerțului cu mirodenii cu Indiile de Est. Unele rețete de familie includ și anasonul printre condimentele folosite.
 
Denumirea de speculoos a fost dată variantei belgiene a biscuiților, preparați din făină de grâu, aproape fără niciun fel de condimente, zahărul brun fiind ingredientul de bază. Motivul „economiei” de mirodenii este că acestea erau mai dificil de adus în Belgia decât în Olanda, fiind, prin urmare, mai scumpe. De altfel, speculoos belgiene au fost inventate tocmai pentru cei care nu-și permiteau speculaas adevărate, olandeze.
 
Versiunile speculaas sunt făcute din făină albă, zahăr brun, unt și condimentele amintite. Unele variante folosesc făină de migdale și au fulgi de migdale la suprafață.
 
 
Etimologie. Există mai multe păreri privind originea cuvântului speculaas. Una dintre ele, cea mai agreată, este cea conform căreia speculaas ar veni din limba latină (speculum = oglindă), datorită figurilor ștanțate pe partea superioară a biscuiților, care îi fac să semene cu ștampilele, cu care se pot reproduce imagini, ca într-o oglindă.
 
A doua opinie atribuie originea cuvântului speculaas tot unui termen din limba latină (speculator), cu referire la Moș Nicolae „cel ce vede tot”.
 
În fine, a treia sursă posibilă este cuvântul olandez specerij, care înseamnă condimente.
 
Variațiuni pe aceeași temă. În micul oraș belgian Hasselt, se produce o varietate locală de speculoos, un fel de pâine de migdale, cunoscută sub numele de speculation, după cum este descris produsul în licența primită de brutarul Antoine Deplée, în ianuarie 1870.
 
În Germania, tradițional în landurile Westfalia și Renania, se comercializează, doar în perioada Crăciunului, un biscuite asemănător, denumit Spekulatius.
 
Și o urare din țara de baștină a biscuiților speculaas:

VROLIJK KERSTFEEST!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.