Calendar de Advent: 12 decembrie – o plantă magică și o băutură prezidențială

 

Vâscul, o plantă parazită, pe numele ei științific Viscum album, are o poveste îndelungată și plină de legende.

Legende și ritualuri. În mitologiile europene, vâscul este o plantă magică, un simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei, dar și protector al familiei și a casei.

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni și de druizii celți, care au inițiat un adevărat cult al vâscului. Cel mai prețios era cel crescut pe stejar, pe care-l numeau „lacrima stejarului”. Druizii celți credeau că are puteri vindecătoare magice și îl considerau un simbol al păcii, așa încât îl adunau în mijlocul iernii într-un ritual solemn. Înveșmântați în alb, tăiau vâscul cu o seceră de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru îndepărtarea duhurile rele,

Germanii, la rândul lor, credeau că vâscul e o plantă care provine direct din cer.

În alte legende medievale se spune că, dacă doi dușmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care creștea vâsc, ei încetau imediat dușmănia și se împăcau, datorită puterii magice a vâscului.

În Evul Mediu, pe altarul catedralei din York Minster era așezată o ramură de vâsc, în timpul celor Douăsprezece Zile de Crăciun și în oraș era declarată pace publică cât timp vâscul era la altar.

Sărutul sub vâsc. Sărutul sub creanga de vâsc a fost asociat prima dată cu festivitățile organizate cu ocazia Saturnaliilor, iar mai târziu cu obiceiurile primitive legate de căsătorie. 

 Tradiția sărutului sub vâsc nu s-a împământenit chiar așa de ușor cum am fi, poate, tentați să credem. În Evul Mediu, în Anglia era așezată o efigie a Sfintei Familii înconjurată cu plante verzi de iarnă, printre care și vâsc, iar cei care treceau pe sub efigie se îmbrățișau și se sărutau. După Reformă, imaginea Sfintei Familii a dispărut, dar ramurile de plante verzi au rămas. Sărutul sub vâsc a fost practicat, la început, de personalul casnic și abia în secolul al XIX-lea a fost adoptat și de alte clase sociale.

Obiceiul spunea că fiecare fată care stătea sub vâsc trebuia să se lase sărutată, altfel avea ghinion în dragoste. De fiecare dată, cînd un bărbat săruta o fată trebuia să rupă o bobiță albă din ramura de vâsc. După ce toate bobițele erau rupte, nu se mai săruta nimeni.

Multă vreme, obiceiul era specific doar țărilor de limbă engleză, dar în ultimul timp a devenit din ce în ce mai răspândit. 

Din Cronicile clubului Pickwick, primul roman al lui Charles Dickens aflăm cum era obiceiul sărutului sub vâsc în secolul al XIX-lea:

Din centrul tavanului în această bucătărie, bătrânul Wardle tocmai agățase cu mâinile lui o ramură uriașă de văsc, ramură care dădu naștere îndată unei scene de încântătoare derută și agitație generală; în mijlocul ei, domnul Pickwick, cu o galanterie demnă de un urmaș al lui Lady Tollimglower însăși, o luă de mână pe bătrâna doamnă, o conduse sub ramură și o sărută cu toată curtenia și cuviința.

Obiceiul sărutului sub vâsc este încă păstrat în multe țări, chiar dacă a început să fie practicat și de Anul Nou, nu doar de Crăciun. 

Etimologie și origini. Este o băutură apreciată și consumată mai ales în America de Nord, numele american al ei, eggnog, provenind de la egg (ou) și nog (veche bere englezească, mai neagră și mai amară decât cea din zilele noastră, un termen folosit încă din 1693). 

Termenul de eggnog a fost folosit prima dată în 1775, când preotul și filologul american, Jonathan Boucher, a scris o poezie, care nu a fost publicată decât după 30 de ani de la moartea sa:

Fog-drams i’ th’ morn, or (better still) egg-nogg,

At night hot-suppings, and at mid-day, grogg,

My palate can regale.

În presă, cuvântul eggnog a apărut prima dată în martie 1788, iar într-un dicționar, în 1869, unde era definit ca un amestec de vin, o băutură spirtoasă, ouă și zahăr, fără nicio mențiune despre lapte sau vreun produs din lapte. 

Scurt istoric. Cei mai mulți istorici culinari sunt de părere că lichiorul de ouă provine din vechea băutură englezească numită posset, preparată din lapte fierbinte, vin sau bere și mirodenii. Posset a fost o băutură populară din Evul Mediu până prin secolul al XIX-lea. Se servea într-un vas cu două mânere. Ouăle au fost adăugate de călugări, în secolul al XIX-lea, care au îmbunătățit rețeta și cu smochine. 

În Marea Britanie, eggnog a fost o băutură populară, inițial, printre aristocrați, pentru că ouăle și laptele erau scumpe, iar cei care și le permiteau le amestecau cu sherry, vin de Madeira sau brandy și obțineau o băutură destul de asemănătoare cu lichiorul de ouă contemporan. 

Băutura a traversat Atlanticul către coloniile britanice în secolul al XVIII-lea. Pentru că vinul și rachiul erau supuse unor impozite mari, romul din Caraibe a devenit un înlocuitor convenabil. Așa se face că eggnog a devenit, în secolul al XVIII-lea, o băutură populară pe amândouă maluri ale Atlanticului. 

În SUA și în Canada, eggnog este consumat în timpul sărbătorilor de Crăciun, de la sfârșitul lui octombrie, până la sfârșitul sărbătorilor, deși și-a mai pierdut din popularitate, parte pentru că este destul de scump de preparat acasă și parte din cauza ouălor crude care se folosesc la prepararea lui.

Sursa foto

O rețetă prezidențială. Președintele american, George Washington, își servea oaspeții cu eggnog preparat după următoarea rețetă: 

Un litru de smântână, un litru de lapte, o duzină de linguri de zahăr, o halbă de coniac, 1/2 litru de whisky de secară, 1/2 litru de rom Jamaica, și 1/4 litru de sherry. Amestecați mai întâi, lichiorul, separați gălbenușurile și albușurile de ouă, adăugați zahărul la gălbenușurile bătute, amestecați bine. Adăugați lapte și smântână, bătând încet. Bateți albusurile de ouă până când sunt tari și încorporați încet în amestec. Lăsați-l la loc răcoros câteva zile. Gustați frecvent. 

Util în călătorii. Isaac Weld jr. a scris într-o carte de călătorii prin SUA și Canada (publicată în 1800):

Călătorii americani, înainte de a-și continua călătoria, luau câte o porți consistentă de eggnog, un amestec compus din lapte, ouă, rom și zahăr, bătut împreună.

Tratament pentru gripă. Așa cum possetul era consumat în epoca medievală ca remediu, lichiroul de ouă era utilizat și ca tratament medical. Într-o revistă științifică din 1892, se propunea consumul de eggnog pentru tratarea gripei, împreuă cu clorură de amoniu și chinină.

Lichiorul de ouă în lume. În America de Sud și Centrală, eggnog se prepară cu bourbon. În Puerto Rico, ingredientele principale sunt rom și suc proaspăt/lapte de nucă de cocos. În Mexic, poartă numele de rompope și diferă doar prin utilizarea romului sau a alcoolului din cereale și a scorțișoarei mexicane. În Peru, biblia con pesco, cum se numește băutura, se face cu coniac de tescovină.

În Germania, sunt mai multe rețete de lichior de ouă. Una dintre variante este Biersuppe (supă de bere, cum ar veni) și, evident, se face cu bere. Altă versiune, Eierpunsch, are ca ingrediente vin, zahăr, ceai, cuișoare, suc de lămâie, scorțișoară. O rețetă din 1904, indica ouă, suc de lămâie, vin alb, zahăr, apă și rom. Variațiuni pe aceeași temă, de fapt.

În Islanda, lichiorul de ouă este servit fierbinte, ca desert.

Lichiorul de ouă în zilele noastre. Poate fi servit rece sau încălzit, în zilele foarte friguroase. Lichiorul de ouă (sau, în lipsa lui, aroma de lichior de ouă) poate fi adăugat în alte băuturi, în cafea (eggnogg latte), în ceai sau chiar în deserturi, de exemplu în budincă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.