Calendar de Advent: 9 decembrie

În multe țări, e greu să-ți imaginezi un Crăciun fără un bol de nuci pe masă și un Spărgător de nuci prin preajmă. Fie sub forma unei decorațiuni, a unui balet sau a unei povești. Dar de unde vine tradiția nucilor și a Spărgătorilor de Nuci? Poate de la Moș Nicolae, care obișnuiește să lase nuci și mere în ghetuțele copiilor? Același Moș Nicolae, care, în Anglia elizabetană, ajungea la câte o petrecere cu un sac mare de nuci, pe care le împrăștia pe podea, pentru ca băieții să ducă adevărate lupte pentru ele.

Se pare, însă, că obiceiul aruncării nucilor e mult mai vechi decât sărbătoarea Crăciunului.

Puțină istorie. Nucile sunt cele mai vechi alimente crescute în copaci din istoria omenirii, fiind cunoscut faptul că erau consumate încă din anii 7000 î.Hr. Nucile au fost numite „nuci aurite”, deoarece, în Persia, ele erau rezervate exclusiv regalității. Abia mai târziu, au început să fie tranzacționate pe Drumul Mătăsii și să fie tot mai cunoscute și mai consumate. În timpul colonizării britanice, negustorii englezi au dus nucile peste mări și țări și le-au schimbat „porecla”, din nuci aurite în nuci englezești.

La sfârșitul anilor 1700, călugării franciscani au început să cultive nuci ți le-au botezat „nuci de misiune”.

Plantarea în scopuri comerciale a început abia în 1860, în California, unde solul bogat în substanțe nutritive și temperaturile blânde fac ca locul să fie ideal pentru cultivarea nucilor.

Tradiții și credințe străvechi. Poetul roman Virgiliu a scris despre acest obicei de mai multe ori. O recoltă bună de nuci era asociată cu nașterea mai multor copii ca de obicei, așa încât nucile au devenit un adevărat simbol al rodniciei, fiind împrăștiate pe jos la nunți și cu ocazia Saturnaliilor.

La începuturile Imperiului Roman, Juvenal a primit de la poetul Marcus Valerius Martialis câteva nuci, însoțite de următoarele cuvinte:

Din mica mea grădină, iată, expresivule Juvenal, îți trimit nuci saturnaliene. Celelalte fructe, nesăbuitul zeu al grădinilor, le-a dăruit veselelor fete.

Romanii mai credeau că nucile și alunele le aduc și alte beneficii: nucile erau considerate un antidot împotriva otrăvurilor, migdalele împotriva beției iar alunele de pădure preveneau foametea.

Când locul sărbătorilor păgâne a fost luat de cele creștine, se credea că cele trei părți ale nucii (cochilia, pielița și miezul) reprezentau Sfânta Treime sau oasele, pielea și sufletul Mântuitorului.

Nucile aurite în era victoriană. Bradul de Crăciun era, în mod obișnuit, împodobit cu fructe uscate, ghirlande de hârtie, popcorn, dar vedetele de necontestat ale bradului erau nucile poleite și legate cu panglică roșie. Partea cea mai bună era că talismane sau mici daruri erau ascunse în cochiliile lipsite de miez.

Spărgătorul de nuci. Ideea că nucile aduc noroc la Crăciun s-a păstrat peste secole, așa încât în folclorul german exista tradiția de a oferi un spărgător de nuci sub forma unui soldat din lemn, care să-i protejeze pe cei dragi de cele rele.

Spărgătorul de nuci este, în același timp, o jucărie pentru copii și un element decorativ care însoțește obiceiul de a termina cina cu o conversație plăcută, în jurul unul bol mare de nuci.

În zilele noastre. Obiceiul aruncării nucilor este prezent și în Polonia, dar aici tinerii nu le împrăștie pe jos, ci aruncă cu nuci unii în alții, de Sfântul Ștefan. Ceva mai pragmatici, americanii folosesc nucile ca ornamente comestibile, pe care nu le împrăștie, ci le atârnă în pomul de Crăciun.

Baigli (bejgli în maghiară) este o prăjitură originară din Silezia, o regiune istorică, astăzi divizată între Polonia, Cehia şi Germania, unde era cunoscut încă din secolul al XIV-lea. Abia în secolul al XIX-lea, a ajuns, datorită austriecilor, în Ungaria (unde a devenit cea mai populară prăjitură de Crăciun), dar și în Transilvania.

Baigli este o ruladă cu multă umplutură, asemănătoare cu un cozonac, doar că mai puțin înalt decât acesta. În mod tradițional, umplutura este cu nucă (despre care se credea că ne păzește de distrugeri)  sau cu mac (se zicea că aduce abundență în casă). În ultimul timp, baigli se face și cu umplutură de prune uscate, castane, vișine sau marțipan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.