Calendar de Advent: 8 decembrie

În Spania, sărbătorile Crăciunului încep cu un dans. Neprihănita Zămislire este celebrată în Catedrala din Sevilla, pe 8 decembrie, cu Dansul celor Șase (Baile de Los Sieses). Zece băieți în costume de paji renascentiști se rotesc și fac o serie de figuri care simbolizează misterul Întrupării și al Nașterii.

Dansul celor șase are loc în fața celui mai mare altar din lume și este cu atât mai frumos cu cât este acompaniat de vocile tinerilor dansatori.

Dansatorii. Băieții poartă costume tradiționale medievale, cu pantaloni largi, jachete strâmte (numite juboncillos în spaniolă) roșii sau albastre, culori care simbolizează Corpus Christi respectiv Neprihănita Zămislire. Costumele sunt completate cu pălării tradiționale cu pene, o panglică pe piept, șosete și pantofi din satin și tradiționalul guler înalt.

Un nume aparent nepotrivit. De ce se numește Dansul celor Șase, dacă sunt zece dansatori? Numele vine de la numărul cântăreților-dansatori, care, inițial, era de șase. În timp, numărul lor s-a modificat, fiind 12, 8, 11, până când s-a stabilizat la zece. Numele a rămas însă, de dragul tradiției, foarte importantă în Spania catolică.

Originea dansului. Dansul celor Șase are origini medievale și a fost dansat timp de câteva secole până când arhiepiscopul de Sevilla, Jaume de Plaxes, a decis să-l interzică, considerându-l de origine păgână. Probabil că intenția arhiepiscopului era să reafirme puterea acleziastică asupra breslelor orașului, pentru că tradiția cerea ca grupul de dansatori să fie alcătuit din copii ai meșterilor orașului.

Catedrala din Sevilla

Bula papală. Locuitorii din Sevilla au fost hotărâți să nu renunțe la această tradiție și au obținut o bulă papală de la papa Eugen al VI-lea, care autoriza orașul Sevilla să continue tradiția Dansului celor Șase.

Școala de cântăreți. În secolul al XVI-lea, Colegiul San Isidoro a extins școala de cântăreți, unde copiii studiau, cântau, dansau și învățau să fie băieți de altar. În această școală a fost perfecționat celebrul dans, care inițial se desfășura doar pentru Corpus Domini și  abia mai târziu a fost extins și la alte evenimente.

Este o plăcintă specifică din Tirol, pe care țăranii obișnuiau să o prepare în ajunul zilei Sfântului Toma și să o consume abia de Sfântul Ștefan sau de Epifanie. Plăcinta era umplută cu fructe uscate, iar, înainte de a fi introdusă în cuptor, era binecuvântată cu semnul crucii și stropită cu apă sfințită. Mici felii era rezervate servitoarelor, care le duceau acasă de Crăciun.

Zelten

Dacă un băiat voia să se căsătorească cu o fată, îi erea să-l lase să ducă el plăcinta, ca semn al logodnei lor.

Astăzi, plăcintele sunt rotunde ca niște discuri și sunt foarte populare în magazinele din Austria. Sunt umplute cu nuci sau cu fructe, în special mere. În perioada Crăciunului și a Anului Nou, cea mai solicitată este mohnzelten, plăcinta cu mac, probabil datorită faptului că macul este un simbol al norocului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.