Calendar de Advent: 6 decembrie

Moș Nicolae a preluat din calendar numele și data de sărbătorire a Sfântului Nicolae, fost episcop de Mira, recunoscut ca sfânt începând din secolul al XVI-lea. Este un sfânt simbol al bunătății, al milei, al dreptății, al grijii față de aproapele tău.

Nicolae a trăit în secolele II-III d.Hr. S-a născut pe teritoriul Turciei de azi și a murit pe 6 decembrie 352. Rămas fără părinți, a folosit averea rămasă de la aceștia ca să-i ajute pe cei săraci și să ridice o biserică. A fost episcop de Mira, calitate în care a participat la Conciliul de la Niceea în 325, unde se zice că l-ar fi lovit pe ereticul Arie, un preot din Alexandria. De unde și obiceiul nuielușelor pe care Moș Nicolae le aduce copiilor nu prea ascultători.

Numele Nicolae înseamnă „biruitor de popoare”, cumva contrastant cu imaginea blândă a sfântul, care este un chip al blândeții. Pe de altă parte, blândețea e și o „armă”, care, mânuită corespunzător, poate fi mai eficientă decât duritatea.

Cum a apărut tradiția cadourilor în ghete de Sfântul Nicolae? Se povestește că Sfântul Nicolae a salvat de la prostituție trei fete sărmane, cărora le-a lăsat câte o punguță cu bani la fereastră, ca să aibă zestre să se poată căsători. Toate trei fetele s-au căsătorit la scurt timp după primirea darurilor de la Sfântul Nicolae. Au mai fost și alte episoade cu daruri anonime, fapt care i-a inspirat pe oameni să ofere mici daruri de ziua Sfântului Nicolae.

În tradiția românească, Moș Nicolae apare călare pe un cal alb, semnificând prima zăpadă de la începutul iernii.

Sfântul Nicolae nu este numai ocrotitorul copiilor, ci și al bancherilor, vikingilor, băieților de cor, parfumerilor, dogarilor, femeilor nemăritate, marinarilor, al Greciei și al Rusiei (cel puțin asta susține Gerry Bowler, în cartea sa Enciclopedia Crăciunului).

Sfântului Nicolae i-au foat compuse imnuri încă din anul 527 și i-au fost închinate sute de biserici în întreaga lume (numai în Anglia sunt 400, iar în Roma, 45).

Rămășițele sale pământești, aflate la Mira, au fost furate în 1087 și duse în Italia, la Bari, unde a fost ridicată o biserică romano-catolică. În 1972, o parte din moaștele Sfântului Nicolae au fost transferate într-o biserică ortodoxă din New York, rămășițele lui fiind astfel pe trei continente (biserica din Mira pretinde că o parte a rămășițelor Sfântului Nicoale au rămas acolo).

În Italia, copiii așează pe o farfurie scrisorile cu dorințe, în care îi promit lui Moș Nicolae că vor fi cuminți. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciuri. Pentru tinerele fete există tradiția Rito delle nubili (Ritualul celor necăsătoriți). Ele primesc daruri în amintirea celor trei fete care au primit daruri de la Sfântul Nicolae.

În Olanda, Sinterklaas ajunge la copii, venind pe mare, din Spania. El are un însoțitor care îl ajută cu darurile pentru copii. Numele lui este Zwarte Piet (Piet cel Negru) și este destul de controversat în ultimul timp, din acuza culorii pielii sale. Copiii care au fost cuminți primesc dulciuri de la Sinterklaas, iar pe cei năzdrăvani îi ia cu el înapoi în Spania.

Desertul de Crăciun își are originea în așa-numita prăjitură de a Douăsprezecea Noapte, care avea ascunse în ea mici talismane-surpriză, folosite pentru  a face previziune pentru anul care urma.

În secolul al XIX-lea, când ceremoniile din a Douăsprezecea Noapte au cam intrat în declin, talismanele s-au mutat în budinca de Crăciun, iar locul prăjiturii de a Douăsprezecea Noapte a fost luat de desertul de Crăciun.

Tartă cu fructe

În Anglia, desertul de Crăciun este o tartă cu fructe, îmbrăcată în marțipan și bezea și ornată, uneori, cu o scenă de iarnă.

Pan de Pasqua

Pan de Pasqua, care înseamnă Pâine de Paște, în ciuda numelui său, care sugerează altceva, este un desert tradițional de Crăciun în Chile. Este un pandișpan cu miere și ghimbir, la care se pot adăuga migdale, nuci, fructe confiate sau stafide. Desertul a fost adus în Chile de emigranții germani.

În Japonia, desertul de Crăciun este un delicios tort de înghețată.

Turron

În Spania și în toate țările care au fost cândva sub dominație spaniolă, inclusiv în Ameriac Latină, un desert foarte popular de Crăciun se numește turrón. Poate avea o formă rotundă sau dreptunghiulară și ingredientele principale sunt zahăr, miere, ouă și migdale prăjite. Turrón a apărut prima dată într-un caiet de rețete din secolul al XVI-lea, dar este foarte probabil că originea lui este mult mai veche, poate a fost chiar inspirat de o veche rețetă musulmană.

Biscuiții cu vanilie, sub formă de coroniță, vaniljenkranse, pe numele lor original, sunt un simbol al Crăciunului în Danemarca, dar și în alte țări, Republica Dominicană, de exemplu. Datorită exporturilor masive, biscuiții cu vanilie fac deliciul de Crăciun al oamenilor din întreaga lume. Deși nu sunt o mare mâncătoare de biscuiți, totuși nu pot rezista biscuiților danezi.

Lebkuchen, asemănător cu turta dulce, este un desert tradițional în Germania. A fost inventat de călugări, în secolul al XIII-lea și conține miere, condimente și nuci, iar gustul său poate varia de la dulce la picant. La târgurile de Crăciun poate fi cumpărat lebkuchen modelat sub formă de inimă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.