Calendar de Advent: 4 decembrie – un Crăciun exotic

În Australia, Tata Crăciun este așteptat cu fețe de pernă în loc de șosete, chilienii sărbătoresc Crăciunul dansând pe muzică cu influențe asiatice, în timp ce columbienii fac petreceri zgomotoase. Egiptenii copți sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, iar neo-zeelandezii fac grătare și picnicuri pe plajă.

În Australia, copiii lasă la picioarele patului o față de pernă (varianta australiană de ciorăpel), pentru cadourile mici, cele mari urmând să fie așezate sub brad. Afară sunt lăsate prăjiturele și lapte (uneori bere) pentru Tata Crăciun, care aduce cadourile și apă pentru cangurii care îi trag sania. Cum nu prea există coșuri la case, Tata Crăciun intră, de obicei, pe fereastră.

În Chile, zeci de mii de credincioși merg în pelerinaj la statuia Virgen del Rosario (din secolul al XVII-lea), aflată într-un oraș minier din Anzi. Acolo iau parte la procesiuni religioase și urmăresc Chinos, echipe de dansatori care dansează pe muzică cu influențe asiatice. Pelerinii dorm sub cerul liber, asistă la lupte de cocoși și curse de cai sau vizitează standurile cu mâncare.

Columbia sărbătorește Crăciunul cu zgomot, culoare și cucernicie. Sărbătorile încep în ajunul Imaculatei Concepțiuni (pe 7 decembrie), cu procesiuni religioase și petreceri în familie. Lumânările și felinarele luminează casele și străzile, iar oamenii petrec în familie și cu prietenii. În 16 decembrie, începe novena, nouă zile de pregătire spirituală. Se confecționează iesle miniaturale și se decorează casele cu ghirlande și luminițe. Copiii merg din casă-n casă cântând colinde, în acompaniament de tamburine sau maracas.

În tradiția columbiană, El Nino, pruncul Iisus, este cel care aduce daruri copiilor în seara de Ajun.

La miezul nopții de Ajun, încep petrecerile zgomotoase, cu artificii, petarde și chiar focuri de armă. După Crăciun, până la Anul Nou, au loc diverse festivaluri, cu lupte de tauri, concerte, spectacole de echitație și concursuri de frumusețe. Distracție să fie, pe toate gusturile!

În Egipt, majoritatea locuitorilor sunt musulmani, dar există și o importantă comunitate coptă (câteva milioane de persoane), care sărbătoaresc Crăciunul. Ei respectă calendarul lor străvechi, așa încât Crăciunul este sărbătorit pe 7 ianuarie, după calendarul gregorian și ziua 29 a lunii egiptene Kiakh. Crăciunul este precedat de un post de 43 de zile, în care nu se mănâncă și nu se bea între miezul nopții și ora trei dup-amiază, iar mâncarea este vegetariană pe tot parcursul postului (se admite eventual pește).

În seara de Ajun, oamenii merg la biserică pentru slujba de la miezul nopții, după care se întorc acasă pentru a mânca și a deshide darurile. Se obișnuiește ca, de Crăciun, să fie dăruite haine.

În Jamaica, pregătirile de Crăciun încep cu o prăjitură cu fructe, ale cărei ingrediente sunt lăsate o vreme în rom și vin.. Noaptea de Ajun este destinată petrecerilor, dar ziua de Crăciun este mult mai liniștită. După ce participă la slujba de dimineață, jamaicanii merg la piață să cumpere jucării, apoi se așează la masa de prânz, în familie. A doua zi, unii ies la un picnic sau o petrecere pe plajă. Grupuri de dansatori bărbați, în costume exotice, însoțiți de muzicanți, merg din ușă în ușă pentru a cere bani și mici tratații.

În Noua Zeelandă, pe lângă tradițiile britanice, există obiceiuri locale, potrivite emisferei sudice: case împodobite cu splendida pohutukawa înflorită, picnic și grătar pe plajă în ziua de Crăciun și obiceiul australian Colinde la lumina lumânării.

Locuitorii din Peru sunt mari iubitori ai ieslelor miniaturale. Obiectele sculptate de populația locală Quechua în lemn su turnate în ghips sunt renumite în lumea întreagă. Ieslele miniaturale sunt expuse în biserici și în case particulare și, în fiecare ani, li se adaugănoi elemente. Noche Buena (de ajun) este noaptea în care copiii văd ce le-a lăsat Moșul în ciorapii așezați lângă ieslea miniaturală. La miezul nopții, pruncul Iisus este așezat în iesle și se aprind focuri de artificii.

Lambswool (lâna de miel) este o veche băutură care se consuma în A Douăsprezecea Noapte (16-17 ianuarie) în Anglia elizabetană. Cât privește numele, să recunoaștem cam ciudat, părerile sunt împărțite. Unii sunt de părere că vine de la albul merelor prăjite care seamănă cu un puf, alții au o explicație lingvistică. Numele Lambswool ar fi derivat din galeză, de la expresia La Mas Nbhal (însemnând Sărbătoarea Merelor), pronunțat Lammas-ool, destul de asemănător cu Lambswool.

Robert Herrick, un poet din secolul al XVII-lea, a dedicat un poem celor Douăsprezece nopți, în care a pomenit și despre Lambswool: