Școala online – episodul 2

Sau cum se face că am devenit jucător profesionist

Ora de Etică și comunicare profesională la clasa a 10 școală profesională. Evaluare orală.

Îl întreb pe Gigel (evident că e doar un nume de scenă) ce este procesul-verbal. Răspunde, destul de prompt, dar cam poticnit:

„Un proces-verbal poate fi un înscris de natură juridică în care se consemnează un fapt sau poate fi un act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite.”

„Serios? Și cam de unde te-ai inspirat? Din caiet?” îl întreb, știind că au în caiet o (altă) definiție adaptată nivelului lor de înțelegere.

„Nu, doamna, n-am în față decât caietul de chimie, vreți să-l vedeți?”

„Nu vreau, te cred pe cuvânt.” Întotdeauna îi cred, chiar atunci când îmi spun că nu le merge microfonul, dar mai răzbat până la mine acorduri manelistice, când şi când.

Flutură totuși caietul de chimie, în speranța că e mai convingător.

„Bine, Gigel. Spune-mi atunci ce înseamnă a consemna?”

„Iooaaiii, doamna! Ce bine-ați jucat-o p-asta!”

Evident că am izbucnit în râs, după care i-am spus că, atunci când nu joc bine, sunt fie prea obosită fie plictisită de discuții în contradictoriu.

La care Gigel, foarte senin: „Și n-ați putea să mă ascultați pe mine când sunteți obosită?”

Gigel, mi-ai făcut ziua asta mohorâtă un pic mai senină! Și apreciez că te-ai descurcat repede cu sursa de informare (domnul Google să trāiască!). Până la urmă, asta contează, nu să fim niște enciclopedii ambulate.

Şi o vorbă pentru colegi: dacă vor să „ne copieze”, o fac, oricât de profesionist ne-am da noi peste cap. Aşa că stay chill! Weekend is here.