3 zile prin Transilvania

Pentru că vara asta nu e deloc momentul potrivit pentru o ieșire în străinătate, am dat și noi curs apelurilor, uneori de-a dreptul patetice, de a sprijini turismul românesc, și am plecat într-un tur de 3 zile, în principal ca să vedem bisericile fortificate din Transilvania.

Am plecat la drum, pregătiți, așa cum ne-am priceput, pentru o călătorie în vreme de pandemie. Mai exact, bine dotați cu măști, dezinfectante – soluții și șervețele -, cu lenjerie de pat și tacâmuri de unică folosință (din lemn, nu din plastic, să ne-nțelegem!). Sotzul a zis că … psiho-pupu :).

Ziua 1: Arad – Câlnic – Sibiu – Biertan

Am plecat dimineața din Arad, cu destinația Biertan, unde aveam rezervare pentru două nopți de cazare la o pensiune.

Câlnic, județul Alba 

Prima oprire a fost la Câlnic, în județul Alba, să vedem biserica fortificată din sat. Am găsit-o cam greu, pentru că nu există niciun indicator pe drumul principal, dai de unul doar după ce intri pe drumul care duce la cetate. Zice custodele cetății (sper că e corect dacă zic așa) că e din cauză de bani, mai exact lipsa lor, cei de compania de drumuri cerând o sumă enormă ca să permită amplasarea de indicatoare. România turistică, ce să zic!

Cetatea e o adevărată bijuterie. Bine păstrată și restaurată, cu o curte îngrijită și cu o bogată expoziție de artă populară. Mi-a plăcut foarte mult, dacă aveți drum prin zonă e păcat s-o ratați.

Sibiu

Am găsit Sibiul așa cum îl știam, curat, liniștit, european. Așa cum ar trebui să fie toate orașele. Deziderat de care Aradul pare a se îndepărta tot mai mult pe zi ce trece.

Revenind la Sibiu, singura schimbare notabilă e că nu era așa aglomerat, ceea ce mi s-a părut foarte bine, fiindcă am putut să ne plimbăm liniștiți și să admirăm în voie tot ce ne ieșea în cale, fără să ne stea nimeni în cârcă. Sau în poze :).

Biertan, județul Sibiu

Fiindcă ne-a cam furat peisajul în Sibiu, am ajuns în Biertan spre seară, suficient cât să ne cazăm și apoi să mâncăm (că de servit masa, o serveau două fete drăguțe) la terasa pensiunii Unglerus, chiar la poalele cetății. Am petrecut o seară foarte plăcută, în liniștea unui sat transilvan.

După cină, ne-am întors la pensiune și am zăbovit la un pahar de vorbă în curte, departe de lumea dezlănțuită.

Ziua 2: Biertan – Saschiz – Apold – Porumbacu de Sus – Nochrich – Biertan

Biserica fortificată Biertan

După micul dejun pe care l-am luat tot la poalele cetății, am urcat să vizităm biserica fortificată din Biertan. Am apreciat că s-a deschis, fix la ora 10, așa cum scria pe orarul de funcționare.

Am mai vizitat biserica fortificată din Biertan cu ani în urmă și e exact așa cum mi-o aminteam. Mi-a transmis aceeași senzație de calm și de liniște, am simțit că pot să mă rup câteva momente de lume și de toate problemele ei.

M-a adus la realitatea zilelor noastre reconstituirea unei scene din trecut din așa-numita carceră, locul în care erau închiși soții care se certau, având la dispoziție un pat mic, o lingură și o farfurie, și erau eliberați doar când se împăcau. Așa zice povestea, pe care ai face bine s-o știi dinainte, fiindcă n-ai cum s-o afli de la fața locului, neexistând nici un marcaj care să ți-o aducă la cunoștință. Reconstituirea are și un element de actualitate, personajul feminin are mască, dar cel masculin nu. Adică ea e preocupată să-l protejeze pe el, pe când pe dânsul îl cam doare la pălărie (că are pălărie, nu bască). Unii ar putea zice că dânsa are un soi de botniță, ca să mai tacă din gură, că prea era vorbăreață.

Biserica fortificată Saschiz

E puțin diferită de celelalte, prin faptul că biserica evanghelică se află în sat, iar fortificația puțin mai departe, pe deal. Noi am putut vedea doar biserica, cetatea fiind în renovare.

Biserica fortificată Apold

Biserica din Apold e atât de bine fortificată, că n-am reușit să ajungem la ea. După ce ne-am învârtit în jurul ei, am identificat un soi de scară care ajungea la o ușă închisă, dar scara era atât de năpădită de bălării, încât e puțin probabil ca pe acolo să fie intrarea. Un sătean ne-a spus că „șeful” locuiește în Sibiu și vine din când în când pe acolo. Deduc că nu s-a mai întâmplat cam de la începutul pandemiei. Sau n-am găsit noi intrarea potrivită.

Castelul de Lut – Valea Zânelor

Cu multă nerăbdare am așteptat să ajung la Castelul de Lut, pe care mi-l imaginam ca un loc romantic, pe malul pârâului, unde poți să asculți liniștea, să faci de Instagram, după care să te delectezi cu niște bucate de-ale locului. Poate pentru că nerăbdarea a fost prea mare, am avut parte de o dezamăgire pe măsură. Când am ajuns, prima dată am dat peste două terase aglomerate, una dintre ele cu muzică live, atât de tare, că nu mai puteam să-mi aud nici gândurile.

Am intrat pe domeniul zânelor, după ce am plătit taxa de intrare de 5 lei și prima senzație a fost că toată România și-a dat întâlnire acolo. După ce reușisem în periplul nostru să respectăm regulile de distanțare fizică, aici a fost imposibil. Ne-am refugiat rapid pe malul pârâului, nu în zona unde toată lumea se bulucea la poze, de zici că nu mai văzuseră pârâu în viața lor, ci la o masă la care am putut, cât de cât, să ne izolăm și să ne bucurăm de mâncare. N-a fost o problemă să găsim o masă liberă și cumva mai izolată, dovadă că cei mai mulți vizitatori vin doar să facă poze și atât. Poate dacă taxa de intrare ar fi mai mare, s-ar mai limita accesul celor care nu contribuie cu nimic la bunăstarea locului pe care-l vizitează. Doar vin, fac poze, se buclucesc, apoi pleacă, nelăsând nimic în urmalor, decât eventual mizerie.

Nochrich

Știam că Nochrich e celebru pentru ceramica locală, așa că speram să pot vedea cu ochii mei și, evident, să pot cumpăra produse din ceramica de Nochrich. Probabil fiind sâmbătă după-masă, toate urmele ei au dispărut cu desăvârșire. Un sat ca oricare altul, nici un semn că acolo s-ar produce și vinde celebra ceramică de Nochrich.

Ziua 3: Biertan – Valea Viilor – Axente Sever – Arad

Am plecat din Biertan cu regretul că am stat atât de puțin șși cu dorința să revenim cât de curând, fiindcă mai sunt multe locuri frumoase de văzut în zonă.

Biserica fortificată Valea Viilor

N-am putut s-o vizităm, fiind duminică și, deci, zi de odihnă. Se pare că programul de vizitare e de luni până sâmbătă. Nu pot să pricep de ce nu au deschis, ca toate muzeele, duminica, atunci când circulația turistică e, cu siguranță, mai intensă. probabil că nu vor să facă bani, altă explicație eu nu găsesc.

Biserica fortificată Axente Sever

O biserică fortificată bine întreținută, cu o curte îngrijită și o galerie de artă interesantă, cu două sectoare, unul de artă populară și unul de artă modernă. Iar dacă te țin puterile, poți urca în turn, pe niște scări destul de abrupte și înguste. O experiență interesantă, aș zice. Nu mă pricep la fortificații, dar la Axente Sever mi s-au părut cele mai solide dintre cele pe care le-am vizitat.

 

M-au impresionat

• Multe localități prin care am trecut sunt foarte îngrijite, cochete și, mai ales, înflorite. Nu cu orice fel de flori, ci cu aranjamente omogene, dovadă că administrația locală s-a implicat în treaba asta. Și dovadă că, dacă se vrea, se poate. Cu o mențiune specială pentru Daneș, unde neapărat trebuie să revenim.
• Toate obiectivele pe care le-am vizitat erau pregătite să-și întâmpine vizitatorii respectând regulile stabilite de autorități pentru limitarea răspândirii virusului (curățenie și soluții dezinfectante la discreție, peste tot unde am fost). Și turiștii respectau regulile, purtau măști și se țineau la distanță unii de alții (mai puțin la Castelul de Lut).
• Restaurantul Kulinarium din Piața Mică din Sibiu, unde am mâncat foarte bine, așezați confortabil la umbra naturală a copacilor, nu artificială a unei umbrele de plastic. Mi-a plăcut servirea și m-a impresionat că personalul purta masca regulamentar tot timpul, chiar când nu erau în apropierea clienților. Mi-a mai plăcut tăblița așezată la intrare prin care clienții erau rugați să poarte masca în interior (ca să folosească toaleta). E mare diferență între „vă rugăm” și „accesul interzis”, nu? La următoarea vizită în Sibiu, știu exact unde voi mânca.

M-au dezamăgit

• Aglomerația de la Castelul de Lut
• Comportamentul unor turiști, din categoria Melteanu&Friends, cu care vremelnic, ne-am intersectat pe parcurs
• Lipsa infrastructurii turistice în apropierea obiectivelor vizitate și pe autostradă. Practic, în afară de Biertan, nu ai unde să bei o cafea, un suc sau să-ți tragi sufletul, înainte de a porni mai departe la drum. Pur și simplu, nu poți fi spontan, să oprești la întâmplare, să te bucuri de ceva frumos care ți-a ieșit în cale. Ajuns acasă, Sotzul meu a zis: Am rezistat! (trei ore și ceva fără oprire). Da, am rezistat, dar o călătorie de plăcere trebuie să fie despre bucurie, nu despre rezistență. mai avem mult de lucrat la capitolul ăsta!

O să vă povestesc pe larg despre bisericile fortificate din Transilvania pe care le-am vizitat, în curând. Rămâneți, deci, pe recepție!