Drumuri prin memorie de Octavian Paler – amintiri din călătoriile unui anticălător

In fond, sunt un anticălător. E un adevăr pe care l-am verificat de prea multe ori ca să-l mai pun la îndoială, deşi pare ciudat şi anacronic azi. Oricât aş invidia la alţii plăcerea de a voiaja, pentru mine orice călătorie rămâne o dificultate.

Nu te-ai aştepta de la cineva care se caracterizează ca un anticălător să scrie o carte cu memorii de călătorie. Octavian Paler nu numai că a făcut-o, dar a scris o carte în care amintirile din călătorii sunt îmbogăţite de reflecţii personale, analize, comparaţii şi referiri literare sau artistice.

Volumul de memorii are trei părţi, corespunzătoare celor trei ţări pe care le evocă autorul: Egipt, Grecia şi Italia.

Eu am abordat diferit lectura celor trei părţi, în funcţie de modul în care mă raportez la cele fiecare ţară. In Egipt nu am fost niciodată, deşi visez la o călătorie pe malurile Nilului încă de prin clasa a cincea, pe cānd atât Grecia cât şi Italia, nu numai că le-am vizitat de mai multe ori, dar sunt şi destinaţii mele preferate de călătorie.

Egipt

Egiptul e o țară care m-a fascinat încă de când am început să învăț la școală istoria antică. Îmi amintesc că mi-am dorit, încă de atunci, să o vizitez. Timpul a trecut, am citit mult, cărți de ficțiune și nonficțiune, am văzut documentare, și filme artistice, dar cumva, deși fascinația a rămas, dorința de a ajunge acolo a scăzut dramatic, până aproape de dispariție. Poate și din cauza celor care au fost acolo și au rămas cumva dezamăgiți de ce au văzut. Se pare că n-a mai rămas mare lucru din măreția și frumusețea Egiptului de odinioară.

Nici Octavian Paler nu pare să fi fost prea impresionat de ceea ce a văzut în cele două vizite pe care le-a făcut în Egipt, dar, cu toate astea, memoriile lui de călătorie nu sunt mai puțin interesante. și chiar instructive. Eu am aflat, de exemplu, ceva ce n-am știut până acum, și anume că Nilul e un adevărat paradox geografic:

Albia lui este mai îngustă spre vărsare decât spre izvoare! În dreptul orașului Cairo ea nu depășește cinci sute – opt sute de metri, în vreme ce la Kahrtum e dublă. Avansând între deșerturi, Nilul se lasă supt de roțile cu ulcioare de lut care-i iau apa.

Grecia

Grecia e altă țară care m-a fascinat încă din copilărie, încă de când am citit Legendele Olimpului de Alexandru Mitru. Am vizitat-o de câteva ori și, de fiecare dată am plecat cu speranța că mă voi întoarce.

Ce m-a surprins citind memoriile lui Octavian Paler e că, în Grecia, pare să fi cunoscut uneori aceleași sentimente ca și mine, fiind contrariat și chiar descumpănit de diferența între ceea ce s-a așteptat să vadă și ceea ce a văzut. Lui Paler i s-a întâmplat la Salamina, în Micene, la Delfi și nici Olimpul nu l-a impresionat prea tare. Eu îmi aduc aminte mai ales de ziua în care am căutat zadarnic labirintul minotaurului în palatul din Knossos. Dar, vorba lui Paler, în asemenea locuri nu ar trebui să mergem pentru a vedea, ci pentru a visa. De ținut minte!

Dar, eventuala dezamăgire este uitată rapid atunci când ajungi la mare:

Vara, în ceasurile de amiază de pe coastele Greciei, albastrul mării devine o formă specială de lumină. Marea îți amintește atucni arta impresioniștilor de a dezagrega clipa. Din jocurile luminii și apei, nuanțele capătă o vibratilitate care oferă ochiului o sărbătoare capricioasă, dar seducătoare.

Italia

Despre Italia n-aș putea spune că a fost, ca Egiptul sau Grecia, un loc în care să-mi doresc să merg de când mă știu. Dar, s-a întâmplat să ajung s-o vizitez și, încă din prima zi, și-a câștigat un loc special în lista preferințelor mele. Călătoriile în Italia care au urmat nu au făcut decât să consolideze sentimentele mele pentru Italia.

Cred că, și în preferințele autorului, dintre cele trei țări, Italia ocupă primul loc, cel puțin așa am citit eu printre rânduri. Cu atât mai mult cu cât a și locuit câteva luni la Roma, în calitate de corespondent de presă. De altfel, paginile pe care le-a consacrat Romei, mai multe decât altor destinații, au fost și preferatele mele. Cu ajutorul lor am retrăit, parcă aievea, zilele pe care le-am petrecut cu ani în urmă la Roma. La fel, zilele petrecute la Verona sau Veneția. Deși, trebuie să recunosc, că mi-ar fi plăcut ca Veneției să-i fie alocat un spațiu mai mare în economia cărții.

Dacă n-ați citit cartea încă, vă recomand s-o faceți. E un bun substitut pentru călătoriile care, se pare, că trebuie să mai aștepte.

Cartea poate fi comandată AICI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.