Bucuria vieții de Irving Stone – o călătorie în căutarea destinului (2)

Bucuria vieții este povestea unei părți din viața lui Vincent van Gogh, mai exact de la vârsta de 22 de ani, când lucra la Galeriile Goupil la Londra până la sinuciderea sa, când avea 37 de ani.

Prima parte a călătoriei lui Vincent van Gogh a avut loc în Olanda și în Belgia, după care pictorul a decis să se mute în Franța. Mai exact la Paris.

Călătoria în căutarea destinului: Franța

Sfătuit de fratele său, Theo, și dezamăgit de nereușitele de la Haga, Vincent se decide să plece la Paris.

Paris – orașul impresioniștilor

Vincent sorbi cu nesaț șuvoiul neastâmpărat de viață care șerpuia în sus și în jos. Garçons în veste cu dungi roșii și negre, gospodine purtând sub braț pâini lungi, neînvelite, cărucioare rezemate de bordura străzii, femmes de chambre în papuci moi, oameni de afaceri bine hrăniți în drum spre birouri … După ce trecură pe lângă nenumăratele charcuteries, patisseries, boulangeries, blanchisseries și mici cafenele, Rue Montmartre coti pe sub colină, în Place Chateaudun, unde se întâlneau șase străzi.

Parisul i-a plăcut lui Vincent. Poate pentru viața boemă pe care a dus-o la Paris, poate din cauza absintului, care și-a făcut intrarea în viața lui Vincent. Sau pentru că îl considera „un amestec de libertate și îngăduință, o acceptare a vieții așa cum este”.

La Paris s-au alăturat călătoriei lui Vincent van Gogh, printre alții, Henri Toulose-Lautrec, George Seurat, Paul Cézanne și, mai ales, Paul Gauguin. Visul lor de a întemeia o comunitate de artiști undeva, la țară, s-a sfârșit odată ce Vincent a hotărât că are nevoie de soare și că e timpul să se mute în sud, la Arles.

Arles – începutul sfârșitului

Din Place Lamartine se desfăceau două drumuri ducând spre inima orașului. În stânga, un drum ocolit, pentru căruțe, înconjura întreaga așezare și urca șerpuind larg spre culmea dealului, trecând pe lângă vechiul for și amfiteatru roman… Pentru a fi ferite de soarele dogoritor, străduțele erau atât de înguste, încât puteai atinge ambele rânduri de case doar întinzând mâinile. Ca să pună stavilă mistralului, străzile se răsuceau în loc, pe coasta dealului, într-o întortochere disperată; nu suiau în linie dreaptă nici măcar zece pași.

Odată ajuns în Arles, Vincent a fost dea- dreptul buimăcit de coloritul regiunii: cerul albastru „intens, adânc, implacabil”, verdele era „dezlănțuit în nebunie. Cât despre soarele galben ca lămâia, pământul roșu-sângeriu, norii albi, livezile roz, toate l-au îndemnat pe van Gogh să picteze frenetic, fără să țină seama nici de soarele dogoritor, nici de mistral.

O vreme a locuit la hotel, după care s-a mutat în celebra casă galbenă, unde l-a convins și pe Gauguin să i se alăture. Probabil n-a fost o decizie prea insirată, fiindcă cei doi aveau nesfârșite certuri, una dintre ele sfârșindu-se cu Vincent tăindu-și urechea dreaptă.

Casa galbenă din Arles. Sursa foto: Pinterest

St. Remy și Auvers-sur-Oise

Sănătatea lui Vincent a început să se deterioreze rapid, avea crize de epilepsie din ce în ce mai violente, așa încât Vincent a fost convins de medicul care-l trata să se interneze în azilul de la St.Remy.

Deși crizele de epilepsie sunt tot mai dese și mai lungi, Vincent pictează un mare număr de lucrări și schițe. Nu rămâne la St.Remy și, sfătuit ca de obicei de Theo, pleacă la Auvers-sur-Oise, ca să fie tratat de doctorul Gachet.

Atmosfera din Auvers-sur-Oise este la fel de colorată, dar totuși diferită de cea provensală.

Vincent se apropie de zid; de-acolo cuprindea cu privireatoată valea Oisei, așternută la picioarele sale. Râul, verde, răcoros, își croia drum cu gingășie printre malurile năpădite de verdeață strălucitoare. La dreapta, se ridicau acoperișurile de stuf ale satului și, puțin mai departe, în vârful unui alt deal, se înălța un castel. Cimitirul, scăldat în lumina proaspătă a soarelui de mai, era plin de flori timpurii de primăvară. Deasupra se boltea cerul de un albastru dulce.

Vincent van Gogh și-a găsit sfârșitul în Auvers-sur-Oise, în vara anului 1890. Se crede că s-a împușcat, dar există și teorii conform cărora ar fi fost împușcat, din greșeală, de doi băieți. 

Așa s-a terminat zbuciumata călătorie a celui care avea să devină unul dintre cei mai mari pictori.

Dacă ar fi să-ți petreci o vacanță într-un singur loc dintre cele prin care și-a purtat pașii van Gogh, care ar fi aceea? Eu aș alege, cu siguranță, idilicul Auvers-sur-Oise. Sau, în vremuri mai liniștite, Parisul.

Cât despre carte, dacă ar fi s-o caracterizez într-un singur cuvânt, acesta ar fi: grozavă! Cu toate înțelesurile acestui cuvânt. Trebuie s-o citiți neapărat, dacă n-ați făcut-o până acum.

Cartea poate fi comandată AICI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.