Maraton cu afine

De obicei, nu particip la aşa-numitele maratoane de lectură, cel puţin din două motive  In primul rând, citesc în ritmul meu propriu şi nu-mi place să fac asta sub presiunea timpului. In al doilea rând, prefer să am libertatea de a alege ce să citesc, fără să fiu limitată de vreo listă, cu atât mai puţin de una kilometrică.

Zilele trecute, am dat însă, într-un grup de Facebook pe care-l mai vizitez, din când în când, de un maraton de iulie, care mi s-a părut chiar simpatic, aşa că am zis să-l încerc. I-am spus maratonul afinelor, fiindcă e inspirat dintr-o rețetă de smoothie de afine, și iată ce ne propune:

4. O carte de minim 500 de pagini (să respectăm cantitățile din poză )

1. O carte cu coperta mov ca afinele: Drumuri prin memorie de Octavian Paler

„Volumul reunește amintiri de călătorie publicate inițial în două cărți, dedicate, Egiptului și Greciei, respectiv Italiei. Vizitarea monumentelor antice îi prilejuiește autorului meditații asupra istoriei, asupra trecerii iremediabile a timpului și asupra fragilității omului. Trecute prin filtrul memoriei afective și al emoțiilor livrești, peregrinările lui Paler prin Egipt, Grecia și Italia se eliberează de impresiile mai puțin plăcute ale voiajului în realitatea imediată, constituindu-se în tot atâtea trepte simbolice către sine.” (© Elefant)

2. O carte cu coperta albă ca laptele: Un englez la țară de Michael Sadler

„Ca să fii acceptat într-un sat din Franța profundă, nu trebuie doar să știi să ridici din umeri à la française sau să spui oh la la cu un tremolo de exasperare galică. Mai e nevoie și de alte lucruri, îndeosebi dacă ești un englez cu ambiții integraționiste, care vrea să scape de eticheta le rosbif. Rurale sau nu, dexteritățile franceze au un je ne sais quoi care, dacă nu ești echipat cum se cuvine, te poate face să bombăni merde. Bunăoară, trebuie să știi care e diferența dintre boudin și andouillette (cine nu știe e cârnațar doar la figurat, nu și la propriu), să plantezi fire de praz într-un sol de consistența cimentului, să întreții raporturi de concurență agricolă cu vecinii, să-ți negociezi ieșirea dintr-un imbroglio amoros cu o vendeuse de fromage (shit, quelle horreur!) și să participi la turniruri culinare care sfârșesc în cel mai bun caz în indigestie. Ca și cum n-ar fi de-ajuns, trebuie să fii pregătit și pentru droaia de concursuri sătești care îți epuizează nervii cu mult înaintea imaginației. Iar dacă într-o bună zi descoperi ca prin casă îți mișună niște șoricei cu impulsuri sinucigașe, se cheamă că nu-ți mai lipsește nimic. Un englez la țară este o inițiere tandru-amuzantă în plăcerile și rigorile unei vieți stropite cu vin bun, soare și surprize.” (© Elefant)

3. O carte cu o poveste de dragoste, dulce ca mierea: Sărutul pictat de Elizabeth Hickely

„Gustav Klimt avea o muză secretă. Aceasta este povestea ei.

Tulburătoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt și Emilie Flöge, femeia care a pozat pentru capodopera Sărutul și al cărei nume artistul l-a șoptit cu ultima suflare, pe patul de moarte.

Viena, 1886. Un oraș al cafenelelor elegante, al operei și al unei comunități artistice în plină efervescență. Emilie, de numai 12 ani, cunoaște un pictor fermecător, dar controversat. Angajat de tatăl ei ca să-i dea lecții de desen, Klimt îi prezinta lui Emilie lumea boemă a artiștilor, a modelelor senzuale și a bogaților decadenți, care deopotrivă o înspăimântă și o fascinează.

Pe măsură ce Emilie crește și devine o creatoare de modă faimoasă, povestea de dragoste se transformă într-o poveste despre artă, din care se naște unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite tablouri din istorie: Sărutul lui Klimt.” (© Elefant)

4. O carte de minim 500 de pagini: Bucuria vieții de Irving Stone

5. O carte cu un subiect nu tocmai plăcut: Moartea vine ca un sfârșit de Agatha Christie