Pastila de vorbă: a plânge cu LACRIMI DE CROCODIL

A plânge cu lacrimi de crocodil înseamnă a plânge cu lacrimi prefăcute, a plânge făţarnic sau ipocrit. Expresia este folosită în mod greşit cu înţelesul de a plânge amar, cu lacrimi mari şi grele (probabil din cauza dimensiunilor şi ferocităţii crocodilului, unii cred că şi lacrimile lui trebuie să fie pe măsură).

Cum de a ajuns crocodilul protagonistul acestei expresii? De ce nu zicem a plânge cu lacrimi de tigru sau de lup, de exemplu?

Răspunsul la întrebare pare să stea în credinţa oamenilor din Antichitate conform căreia crocodilii vărsau lacrimi atunci când îşi devorau prada, credinţă regăsită şi în scrierile lui Plutarh. Sir John Mandeville s-a referit și el la lacrimile de crocodil, în volumul său de memorii, The Travels of John Mandeville, scris între 1357 și 1371:

În acel ținut și în toată India sunt numeroși crocodili, animale ca niște șerpi lungi, după cum am spus mai înainte. noaptea, crocodilii stau în apă, iar ziua, pe uscat, printre stânci și în grote. Cât e iarna de lungă, nu mănâncă deloc carne, ci zac ca într-un vis, la fel ca șerpii. Șerpii aceștia omoară oameni, pe care-i mănâncă plângând; când mănâncă, își mișcă falca de sus, nu cea de jos și nu au deloc limbă.

Cercetările ulterioare au combătut credința că lacrimile de crocodil ar fi o expresie a regretelor (reale sau prefăcute) și au oferit mai multe explicații științifice pentru aceste lacrimi. Una dintre ele ar fi aceea că lacrimile crocodililor sunt produse de zgomotele pe care le fac aceștia când mănâncă, aerul fiind împins forțat prin sinusuri, antrenând astfel și lacrimile. Așa o fi, important este că lacrimile de crocodil au rămas până în zilele noastre o puternică expresie a ipocriziei.

Lacrimile de crocodil în artă

Nu doar Sir John Mandeville a scris despre lacrimile de crocodil, ele apar  și în poemul epic Regina zânelor, scris de Edmund Spenser (1552-1599). Acesta este unul dintre cele mai lungi poeme în limba engleză, fiind o alegorie a vieții din epoca elisabetană.

Lacrimile de crocodil au fost folosite și de William Shakespeare, care exprimă astfel credința lui Othello (neîntemeiată, după cum s-a dovedit) că lacrimile Desdemonei ar fi false. Atât de sugestive i s-au părut lacrimile de crocodil lui Shakespeare încât a scris despre ele și în alte piese ale sale, Henric al VI-lea și Antoniu și Cleopatra.

Nu doar scriitorii au folosit lacrimile de crocodil pentru a ilustra ipocrizia. Ele au fost o sursă de inspirație și în artele vizuale. Astfel, artistul american Bernard Gillam (1856-1896) l-a reprezentat pe generalul Ulysses S. Grant vărsând lacrimi ipocrite din cauza persecuției evreilor ruși, deși inițiase, cu 20 de ani în urmă, un program prin care evreii erau expulzați din Statele Confederate. Lacrimile de crocodil erau menite să-i aducă niște voturi. Vă sună cumva cunoscut?

Recomandare de lectură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.