Dragă absolventule

Anii tăi ca elev de liceu s-au încheiat. Profesorii scriu, zilele acestea, ultimele tale medii în catalog. Catalog care se va închide și nu-l vei mai vedea decât peste zece ani, dacă va fi să vă doriți o reîntâlnire la școală.

Au fost ani frumoși, au fost ani grei, au fost ani pe care nu-i vei uita niciodată.

În vremuri normale, zilele astea ar fi sunat clopoțelul pentru ultima dată. În vremuri normale, șeful de promoție și-ar fi luat rămas bun, și în numele tău, de a școală. În vremuri normale, ai fi avut ultima oră de dirigenție, ultima strigare a catalogului și câteva lacrimi scăpate de colegi de la care nu te așteptai la așa ceva. Poate adăugate la lacrimile pe care le-ai fi scăpat chiar tu (știu că nu-ți vine să crezi asta, nu-i așa?). În vremuri normale, banchetul de absolvire ar fi deja o frumoasă amintire!

Dar noi nu trăim vremuri normale. Nu mai putem avea ultima oră în sala de clasă, în care să depănăm amintiri, dar putem să le rememorăm în liniștea casei noastre. Și să ne promitem că, atunci când vremuri mai bune vor veni, ne vom întâlni la școală să o facem împreună. Banchetul nu a devenit o amintire frumoasă, ci doar nostalgia a ceea ce ar fi putut să fie. Și prilejul unor exerciții de imaginație. Cum ar fi fost să fie?

Azi, ești, probabil, ușurat că ai scăpat, în sfârșit!, de liceu, „cimitir al tinereții mele”, vorba unui clasic pe care-l ai, cred, în programa de Bac. Ești ușurat că ai scăpat de note, de dojenelile profesorilor, de veșnica ciondănire cu portarul când aveai chef de o pauză de țigară. Ești ușurat că ai scăpat de note, de teste, de teze și, de ce nu, de lecțiile online. Azi ești ușurat, dar mâine? De mâine, o nouă viață începe pentru tine. Una în care îți va fi dor, din când în când, de anii de liceu.

Acum a venit momentul examenului maturității. Și nu mă refer la cel de bacalaureat, subiect atât de dezbătut zilele acestea. A fi sau a nu fi examen? Dacă Shakespeare ar mai trăi, ce piesă pe cinste ar putea să scrie despre asta! Examenul maturității, cel care, inevitabil, te așteaptă va fi unul greu. Dacă ai însă determinarea necesară, îl poți trece cu succes. Nu știm ce-ți rezervă viitorul, dar indiferent de ce va fi, îți doresc să ai, prin viață, o călătorie cât mai interesantă, așa încât, la capătul ei, să ai parte de o valiză uriașă doldora de amintiri plăcute.

Și când dorul te va copleși, întoarce-te la școală, noi vom fi acolo, să depănăm povești. Ne vom fi schimbat, cu fiecare generație care ne-a trecut prin suflet, dar ceva va fi mereu la fel: spiritul Eco, la care și tu ți-ai adus contribuția, dragă absolventule!

În vremuri normale, acum am fi fost în clasă și mi-ai fi cântat Gaudeamus Igitur, împreună cu colegii tăi. Dar nu trăim vremuri normale, așa că îi lăsăm pe alții să cânte pentru noi. Asta nu ne împiedică măcar să-l fredonăm, acolo unde ne aflăm fiecare și să ne imaginăm pe scările școlii.

Îți doresc mult succes și fie să ai parte de o călătorie frumoasă prin viață!