Mi se pare cumva bizar că unii autori îşi tratează cărţile ca pe mărfuri. Aşa încât aflăm chestii despre costurile de producţie, de redactare, de tipărite, de promovare, cât revine librarului, cât editurii şi, mai ales, praful de pe tobă cu care se pare că rămâne autorul în persoană.

Toate astea sunt, de fapt, un fel de reproş cititorilor nerecunoscători, care nu apreciază timpul, emoţiile şi munca investită într-o carte şi nu sunt dispuşi să plătească un preţ apreciat de ei ca ridicat, dacă nu le aduce nicio bucurie cartea respectivă. I-auzi ce pretenţie! Şi că, din cauza asta, autorul, săracul, trebuie să-şi ia un job ca să-şi poată plăti facturile.

2 lecții de economie pentru începători

Dacă tot tratăm cartea în termeni economici ca pe pătrunjel, atunci n-ar strica să înveţe şi autorii două lecţii foarte simple de economie:

1. O marfă, fie ea carte sau telefon de ultimă de ultimă generaţie, e cumpărată pentru a satisface o nevoie a celui capabil şi dispus s-o plătească. Iar nevoia nu este şi nu poate fi niciodată grija faţă de facturile producătorului, fie el autor sau editor de carte.

2. Intr-o economie de liberă, preţul se formează pe baza cererii şi ofertei.

Aşa că, dragi autori, victimizaţi-vă mai puţin şi scrieţi mai mult şi, mai ales, mai bine. Recompensele financiare vin şi ele, dacă cititorii apreciază că le meritaţi. Dacă nu, nu! Ca la orice afacere.

Să revenim cu picioarele pe pământ

Apropo de trăitul din scris, se pare că doar 1% dintre autorii americani trăiesc din scris, restul mai fac şi altceva ca să-şi plătească facturile. Şi vorbim de o piaţă mult mai potentă financiar decât cea românească!

Mi s-a părut şi mai amuzantă revolta unei autoare, supărată că Bookster voia să-i plătească o sumă de bani sub forma unor drepturi de autor, sumă considerată prea mică, deoarece, chipurile, biblioteca „închiriase” cartea de 10000 de ori (!) şi că, deci, e nevoie de o sumă pe măsură care să revină autorului. Mai amuzant decât faptul că unii se cred Paulo Coelho sau ceva, mi se pare faptul că se fac că nu înţeleg cum funcţionează o bibliotecă, fie ea şi privată. Apropo de biblioteci, de ce nu se ridică pretențiile astea la TOATE bibliotecile, fie ele private sau de stat?

Acestea fiind zise, nu ne rămâne decât să aşteptăm cărţi frumoase din toate punctele de vedere  Şi-apoi ne mai gândim şi la preţ.