Sunt, în limba română, câteva expresii cu mama. Unele interesante, altele mai puţin, câteva chiar discriminatoare, ca să zic așa. Sau nu prea corecte politic, dacă e să fim în trend. Printre cele din urmă, se numără, de exemplu, mult utilizata Ce mama dracului! Nimeni, niciodată nu invocă partea masculină responsabilă de apariţia celui (prea) des prezent în limbajul uzual. Sau poate că provine dintr-o familie monoparentală, şi aşa se explică lipsa tatălui 🙂.

Tot dintr-o familie cu un singur părinte pare să provină şi bătaia, din moment ce se vorbeşte doar despre o mamă de bătaie şi niciodată despre un tată de bătaie. Apropo, mișcarea feministă ce părere are despre chestia asta?

Una dintre expresiile des folosite este şi de mama focului. Iată că focul pare şi el, săracul, orfan de tată 😄.

Se distrează de mama focului, râd de mama focului, ţipă de mama focului, înjură de mama focului, dansează de mama focului sunt doar câteva situaţii în care poate fi folosită mama focului pentru o exprimare mai plastică, dar perfect frecventabilă.

Expresia de mama focului are înţelesul de tare, puternic, foarte, nemaipomenit, ștrașnic, grozav. De ce sunt asociate cuvintele astea cu focul pot să înţeleg, dar cu mama lui mai puţin.

E drept că limba română e destul de bogată în expresii plastice şi românii au dovedit, de-a lungul timpului, că au o imaginaţie destul de bogată. Totuşi, nu reuşesc să înţeleg ce-o fi fost în capul celui care a rostit prima dată mama focului într-unul din sensurile de mai sus. Şi nici a celor care au perpetuat-o mai apoi. Li s-o fi părut eufonică, cine ştie?

Poate sunt pe fază buni cunoscători ai limbii române, care pot să ne lămurească de unde vine expresia asta, că sunt curioasă de mama focului.