Grasă şi proastă. Aşa sună titlul unei cărţi de Rodica Ojog-Braşoveanu – scriitoare pe care altfel o apreciez – pe care nu mă pot hotărî nicicum s-o citesc. Fix din cauza titlului. Fiindcă nu mă pot împiedica să mă întreb ce chestii interesante pot afla eu despre un personaj de tipul ăsta.
Sau Sunt o babă comunistă, titlu care mă scoate de-a dreptul din sărite de câte ori îl aud. Şi babă, şi comunistă? Asta-i deja prea mult! Parcă sună a jurnalul vecinei mele de bloc, pe care, sincer, n-am niciun chef să-l citesc.
Şapte ani în Provence e o carte scrisă de Ioan T.Morar care mi-a plăcut. Mult. I-am criticat, totuşi, titlul, mult prea asemănător cu Şapte ani în Tibet. Mi-a explicat autorul că e dun cauză de marketing, că titlurile cu cifre/numere vând bine. Mai ales cu şapte: şapte zile într-o săptămână, şapte pitici are Albă-ca-zăpada, etc. Când eu vă spun că marketingul e-n toate, ce-ar fi să mă şi credeţi?
Tot din categoria titlurilor pe bază de marketing sunt şi Suge-o, Ramona! şi varianta ei masculină. Titluri care fie vând de rup, fie îndepărtează rapid cititorii de raftul unde se află. Love it or hate it, cale de mijloc nu există!
Tot o lovitură de marketing a încercat şi Igor Bergler cu volumul lui de Poveşti cu draci. Habar n-am dacă i-a ieşit, dar eu una am fugit de cartea aia, ca protagonistul poveştilor de tămâie! Nu mă întreba de ce, că n-am niciun răspuns coerent de dat 😊.
Apropo de Igor Bergler, prima lui carte are un titlu care, pe mine cel puţin, m-a indus în eroare Credeam că Biblia pierdută e o carte religioasă, mistică, gen care nu intră deloc în raza mea vizuală. Noroc cu librarul meu de nădejde, care m-a luminat ce şi cum. Şi, desigur, cu campania de marketing RAO, foarte eficientă. A cam rămas singulară, din păcate.
Au fost şi sunt, evident, şi titluri inspirate, foarte bine alese, adevărate momeli pentru cititori. Imi vin acum ín minte Cină cu Picasso sau ultima intrată în biblioteca mea, Primăvară în Toscana.
In afară de titluri mai mult sau mai puţin inspirate, se mai inventează pe planetă şi unele despre care nu ştii la ce să te aştepţi. Cum ar fi G, atât, G, titlul romanului lui Daniel Sanchez Pardos. Cam ce titlu e ăsta?
Alte titluri au fost controversate de-a lungul timpului, aşa încât a fost nevoie să fie schimbate. Zece negri mititei, o alegere genială – are număr, are litere cu rezonanţă – dar a fost modificat în Şi n-a mai rămas niciunul, ca să devină politically correct. O fi, nu mă pricep la asta, dar nu mi se pare prea inspirat. Noroc că la noi a fost publicată tot cu vechiul nume.
Dorina Danila 
Pentru mine ”Sunt o babă comunistă” sună amuzant, curios, interesant; mai ales prin prisma verbului la persoana I.
Și de ce ”sunt” și nu ”sînt”? Dacă e ”o babă comunistă”, de unde ortografia post-decembristă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi? Depinde cum priveşti lucrurile. Tocmai asta mi se interesant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am citit cartea, deși am auzit de ea de multă vreme. Desigur, titlul e amuzant și interesant, dar sunt foarte multe lucruri amuzante și interesante pe lumea asta.
În ce privește titlul ca ”găselniță” de marketing, ceea ce pare interesant și atrăgător e de obicei găunos. Sunt atâtea bloguri, de exemplu, care au un titlu sau motto foarte inteligent, dar e singurul lucru inteligent din ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum ar fi?
ApreciazăApreciază
Vă dați seama că n-o să mă apuc să le caut ca să le găsesc din nou. Viața mea e prea scurtă ca să pierd din ea un minut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Credeam că sunt mai la îndemână, dacă tor au fost aduse în discuţie.
ApreciazăApreciază
Am ocolit mult timp Iubirile croitoresei de Maria Duenas,din cauza titlului;apoi mi-a placut asa de mult ca am citit tot ce a aparut de ea,format pe hartie si ebook;apropo,stie cineva de ce nu se mai produc ebook noi in limba romana?Daca e cineva amator de ebooks gratis in l.franceza -f.bune,contemporane,accesati https://ww.1001ebooks.com/romans/literature/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, nici mie nu mi se pare un tilu prea inspirat, Iubirile croitoresei.
ApreciazăApreciază
Cred că la fel precum coperta poate să atragă sau să nu îţi spună nimic, sau dimpotrivă să simţi că n-ai lua cartea pentru nimic în lume în mână, aşa e şi cu titlu. Eu nu ştiu despre ce e Suge-o Ramona, dar pentru că nu mi-a plăcut defel titlul, nici nu am fost curioasă de carte. Sau sunt titluri total neinspirate cum ai spus şi menţionat şi tu. Unele în ciuda unui titlu aparent banal (cum e 1984, de Orwell – pe care am citit-o cam în acelaşi an, deci mie mi s-a părut ceva gen anuar, la prima vedere. Noroc că a insistat prietena mea că e bună. ) devin bestselleruri şi puncte de referinţă, cum de altfel că se întâmplă şi cu science fictionul distopic Fahrenheit 451 (care nu poate fi înţeles chiar de toată lumea). Pe de altă parte, sunt romane precum Mândrie şi Prejudecată sau Pe aripile vântului care mi se par că n-ar fi putut avea alt titlul. „Trei într-o barcă” sună amuzant şi este amuzant. Ştii la ce să te aştepţi. Cu Biblioteca nopţii, de Alberto Manguel, m-am înşelat cumva în aşteptări, pentru că eu mă gândeam că va fi o carte poliţistă sau ceva de spionaj. Este o carte excelentă, dar e non-beletriscă şi vorbeşte despre istoria bibliotecilor, sistemele de cotare, de aranjarea cărţilor …. Dacă ar fi să concluzionez, cred că până la urmă cărţile cu adevărat sunt cernute de timp. Poate pe moment nu le apreciezi pentru că nu-ţi spune titlul nimic, sau coperta nu e interesantă, dar valoarea rezistă în timp. Totuşi, dacă este şi titul potrivit şi foarte bine ales, este mai uşor să îţi faci cunoscută cartea. La fel de important mi se pare şi începutul unei cărţi (primele fraze). Ele pot să te atragă sau nu, depinde cum sunt scrise. Presupun că asta e piatra de încercare a scriitorilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu pot decāt să fiu de acord cu tot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană