Coperta unei cărți – este sau nu importantă?

Ideea să scriu (iar) despre copertele (coperțile?) de cărți mi-a venit după ce am văzut la CitestEmil imaginile cu trei ediții – una în limba română – ale unei cărți Are el un obicei, care-mi place mult, să ne arate, spre comparație, copertele mai multor ediții ale câte unei cărți. Deşi îmi place să le văd, trebuie să recunosc că aproape de fiecare dată îmi dă cu virgulă. In defavoarea ediției româneşti. Şi mă face să mă întreb de ce editurile româneşti nu prea acordă atenție copertelor cărților pe care le scot pe piață. Cu unele excepții, evident.

Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi în librăria Waterstone din Amsterdam. Cărțile stăteau aliniate frumos, una mai atrăgătoare şi promiţătoare ca alta. Preferata mea a fost, of course, secțiunea dedicată Agathei Christie. Incredibil ce coperte! Dacă aş fi putut, aş fi luat toate cărțile alea acasă! Din păcate … avion. Şi bagaj de cabină …

Şi tot din păcate, edițiile româneşti ale Agathei Christie nu s-au bucurat de aceeaşi grijă faţă de prezentarea grafică (aprecierea mea subiectivă, desigur). Şi, agatho-maniacă cum sunt, am avut, pe rând, toate seriile.

Editura RAO a scos, la început o serie (mai ales) neagră, ușor plictisitoare, ca să zic așa. Ceva mai bine s-a descurcat cu Ediția colecționarului.

După RAO, cărțile Christie au apărut la Editura Litera, într-o serie cu coperte reușite, chiar frumoase, dacă luate individual. Pentru agatho-maniaci, raftul nu mai arată chiar atât de bine, cu dunga aia neagră parcă interminabilă.

Unele sunt încă în țiplă, așteaptă să fie citite

Dar, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, Editura RAO se descurcă mult mai bine cu edițiile hardcover, care se bucură de o prezentare grafică foarte bună.

Zmeura de Aur – categoria copertă

Revenind la copertele mai puțin reușite, dacă ar fi să acord premiul Zmeura de Aur, atunci câștigătorul ar fi, fără îndoială, Editura Polirom, în special pentru seria de cărți dedicată Philippei Gregory. Zău că meritau o soartă mai bună!

Prea multă monotonie

Apropo de Polirom, nici ultimul roman scris de Tracy Chevalier nu are parte de o copertă prea atractivă, mai ales la prețul deloc prietenos cu cititorul rupt în … cont.

Ca să fiu sinceră, există și la noi edituri care pun preț pe felul în care arată cărțile pe care le scot pe piață. De departe, cel mai bine se descurcă, din punctul ăsta de vedere, Humanitas Fiction, cu colecția Raftul Denisei.

Nu judeca niciodată o carte după copertă

Așa zice o vorbă cu pretenții de dicton. Dacă ar fi așa, prin extensie, n-ar trebuie să judeci marfa după ambalaj. Și totuși, ambalajul este considerat „vânzătorul mut” al mărfii. De câte ori n-ai cumpărat ceva, orice, ispitit (și) de ambalaj?

Sigur, la o carte e important conținutul, în primul rând. Și totuși …

Pe care ai alege-o?

Eu recunsoc că am cumpărat, de câteva ori, cărți datorită copertei. Mai rar s-a întâmplat ca o copertă să mă oprească să-mi doresc o carte, dar au fost și situații de genul ăsta. mult, mult mai rare, e drept.

Voi ce părere aveți despre asta? E importantă coperta? Influențează ea într-un fel sau altul decizia de cumpărare? Care și așa nu se simte prea bine, dacă ar fi să ne luăm după datele oficiale.

Coperta unei cărți – este sau nu importantă? Asta-i întrebarea.

19 gânduri despre &8222;Coperta unei cărți – este sau nu importantă?&8221;

  1. Pentru mine coperta e ca și aspectul mâncării. O fi ea bună de pic, dar dacă mi-o trântești în farfurie, degeaba. Deja o judec dintr-o anumita poziție.
    Pe lângă asta, vreau sa ma bucur de cărțile mele din toate punctele de vedere. Vreau sa fie frumoase, sa ma simt bine ținându-le in mana ( am o mare problema cu cărțile de proporții dubioase care fac citirea aproape dureroasă… Oare nu există nimeni care să se ocupe de ergonomie?), sa ma simt mandra de ele când le vad. Am unele in biblioteca pe care ma trezesc luându-le în mana și pur și simplu privindu-le, simtindu-le coperta dacă are un embossage frumos. Mie îmi place și editura Nemira pe lângă cele menționate deja ca făcând o treabă bună. Nu mă deranjează, sincer, nici Polirom. Cărțile alea fac parte dintr-o colecție și pot sa înțeleg ca au fost supuse unui șablon. Prefer ordinea monotona în locul haosului. Dar da, mi-ar plăcea sa ma pot bucura de cărți frumoase și din librăriile noastre, sa nu mai dau comanda de pe cine știe unde.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Foarte frumos si interesant articol! Si pentru mine coperta e importantă, dau ”puncte” in plus pentru o coperta atrăgătoare, incept lectura cu mai multa plăcere si apreciez editura respectiva pentru grija fata de acest aspect.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Este importantă. Mai ales în cazul cărților noi care se străduiesc din răsputeri să fie vizibile. E importantă și în cazul cărților scrise de scriitorii consacrați. Până la urmă e parte din carte, chiar dacă nu forma face fondul. Eu, de exemplu, nu aleg niciodată cărți a căror copertă înfățișează un cuplu aflat în diferite ipostaze. Mi se par din start ieftine. E posibil să mă înșel uneori, dar două figuri umane care se sărută, ori se îmbrățișează mi se par de prost gust. Odată că nu vreau ca personajele să aibă o față, apoi etichetez fără să vreau „roman ieftin.” Copertele (eu știu că asta e varianta literară, chiar dacă ambele sunt acceptate) pot să respingă prin culori care nu contrastează, ori care țipă de prost gust. Și, întorcându-mă din nou la cărțile cu autori no-name (ca mine), e acea primă impresie care te face să pui mâna pe carte, să îi dai o șansă. E părerea mea.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Citind ce ai scris mi-am dat seama că nici mie nu-mi plac copertele cu feţe, cu atât mai puţin cele care înfăţişează cupluri. Apropo de pluralul de la copertă, mie nici nu mi se pare că sună/arată bine cuvântul coperţi, aşa că nu pricep de ce-l preferă unii oameni cu greutate în lumea literelor.

      Apreciat de 1 persoană

  4. În timpul facultăţii (de filologie) am avut un curs foarte interesant despre basm, pentru care îi mulţumesc şi acum d-nei profesoare Roşianu. Primul lucru despre care s-a vorbit a fost aspectul copertei. Ni s-a spus că un ilustrator, un copertator bun reuşeşte să îţi deschidă apetitul pentru carte, dar şi caracteristicile specifice basmului prin modul în care desenează eroul. Un exemplu concludent era realizarea pe care Ileana Ceauşu Pandele a reuşit să o facă în cazul copertei Greuceanu de aur, de Petre Ispirescu, de la Editura Ion Creangă din 1972. Pentru a demostra contrariul a fost dată de exemplu prima ediţie tradusă a romanelor din trilogia Stăpânul Inelelor, a lui J.R.R. Tolkien (ceva negru cu un cerc colorat diferit pe fiecare volum). Părerea mea este că oricum ar fi cartea în interior, contează mult aspectul ei. Dacă te atrage coperta şi nu îţi place textul e mai puţin grav, pentru că poţi să nu cumperi sau nu citeşti. Dar ar fi păcat ca ceva foarte interesant să se ascundă în spatele unei coperte anoste, neatractive care să te împiedice să deschizi cartea. Contează mult şi titlul cărţii, felul în care o carte este bine tradusă (în cazul literaturii universale) sau nu… dar primul impact este cel vizual. Noi spunem că exteriorul nu contează, dar ne luăm după aspect (apetisant sau nu) şi în cazul mâncărurilor… De aceea munca ilustatorilor, copertatorilor devine o adevărată artă. Printre ilustatorii care mi-au plăcut se numără şi Val Munteanu. Sunt cărţile copilăriei mele, e drept 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. Am trăit situații în care o carte (despre care nu știam nimic) practic striga să o cumpăr. Și am avut bucuria de a trăi o experiență fericită. Am intrat cu mare bucurie în multe librării din Marea Britanie și am putut vedea ce diferență este între cărțile tipărite la noi și cum arată, aceleași titluri, la ei. E mai multă atenție la detalii, hârtia mai de calitate, ilustrațiile care aveau culori și claritate pe care la noi, la edituri de altfel renumite, acest aspect lasă extrem de mult de dorit. Se vede că au apărut pe piață cu un buget redus, dar au preferat să le aducă așa în fața cititorilor decât să aștepte să le tipărească cum ar fi trebuit.
    Să mai pomenesc de coperte care se desprind de restul cărții? Cred că fiecare a trecut prin așa întâmplare. Ca să concluzionez, că am deviat de la subiect, pentru mine coperta e importantă și câteodată definitorie pentru a cumpăra cartea.
    Excelent articol pentru care mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Zic asa: o coperta iesita din comun, originala, te poate convinge sa cumperi o carte pe care n-aveai de gand s-o cumperi. In sens invers, daca-ti place o carte ori un autor, o citesti indiferent de coperta pe care o are.

    In plus, eu nu sunt adeptul unei biblioteci asortate. Sa am o colectie intreaga etc.

    Daca vreau sa am un autor de la cap la coada, pot avea editii de buzunar, editii cartonate, il pot avea de la 3 edituri. Neimportant.

    Apreciat de 2 persoane

  7. Am cumparat pt frumusetea copertei Sarpele din Essex la ed.Nemira,mi-a placut f.mult,desi ocolesc editura din cauza greselilor de redactare si tipar;ex.Un getelman la Moscova de Amor Towles,carte f. buna,coperta excelenta,dar greseli inpardonabile.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.