Literatură versus maculatură

O să încep cumva didactic, cu definițiile celor doi termeni, ca să știm de unde pornim discuția.

Conform Dexonline, literatura este:

1. o formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului.

2. totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei țări etc. ♦ Tot ceea ce s-a scris referitor la o problemă sau într-un anumit domeniu; bibliografie.

Aceeași sursă definește maculatura ca:

1. hârtie prost tipărită, pătată care se rebutează; hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie de calitate inferioară folosită pentru ambalaje sau, prin topire, ca materie primă pentru fabricile de hârtie.

2. (fig.) scriere lipsită de valoare.

Deci unde se termină creația artistică și unde începe scrierea lipsită de valoare? Asta-i întrebarea!

Sunt departe de a fi un critic literar, sunt doar o persoană căreia îi place să citească, așa că nu vreau neapărat să emit judecăți de valoare pe subiect. Mi-ar plăcea mai degrabă răspunsul altora la întrebarea: unde se termină literatura și unde începe maculatura?

Eu mi-am pus întrebarea asta de ceva vreme, mai ales observând că sunt, în cercurile pasionaților de lectură, oameni care citesc câte 20-30 de cărți pe lună, și n-am putut să nu mă-ntreb: cum e posibil? Dacă încerci să pui o astfel de întrebare în grupurile de lectură de pe net, imediat ești apostrofat, făcut invidios, răutăcios și alte cele. Așa că, pentru mine, a rămas o întrebare retorică.

Din punctul meu de vedere, literatura trebuie să fie o plăcere pentru cititor. Dacă nu e, mai bine te lași de citit și te apuci de tricotat. Sau de alte activități care-ți fac plăcere. Și ce plăcere poate să-ți producă să citești pe bandă rulantă zeci de cărți, din care mai apoi nu rămâi cu nimic?

Evident că nu ne plac tuturor aceleași cărți. Lumea ar fi mult prea plictisitoare dacă lucrurile ar sta așa. Iar dacă mie nu mi-a plăcut o carte – sau mi-a plăcut mai puțin – asta nu face din ea o carte proastă. Tocmai asta face dilema să fie și mai mare. Cine și cum decide că o tipăritură nu este decât maculatură? Asta e una. Și doi: merită să pierzi timpul cu maculatura doar ca să te poți lăuda că ești cititor și, vezi Doamne, cumva mai deștept decât pierzătorii de timp pe Facebook?

Ce părere ai despre asta?

5 gânduri despre &8222;Literatură versus maculatură&8221;

  1. Cred ca e cel mai sclipitor articol pe care l-am citit in 2020.
    Nu pentru alt motiv decat acela ca te provoaca sa gandesti!
    Ca scriitor de carti erotice, m-am simtit cu musca pe caciula pana pe la jumatatea articolului, apoi mi-am dat seama ca problema nu e la mine, ci la cei care care imi acorda un rating prost din simplul motiv ca ei prefera altceva.
    Definitia mea pentru maculatura este o carte din care nu ai absolut nimic de invatat.
    Daca, dupa ce ai citit ceva, te simti mai sarac decat ai fost, atunci ti-ai ales gresit cartea.
    Personal, am o metoda care nu da gres niciodata: daca nu ma simt „furat” dupa primele 50 de pagini, ma opresc. Renunt.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fara sa incerc sa raspund la intrebare, vreau sa mentionez 3 chestii:

    1. Aveam un profesor la facultate care avea o vorba extrem de misto: „Nu citesc niciodata carti pe care le-as fi putut scrie si eu”. Cred ca, de fapt, asta este definitia maculaturii: o carte pe care, daca mi-as fi facut timp, as fi scris-o si eu.

    2. Fara sa fie neaparat maculatura, mie nu-mi plac cartile copy-paste. Sa nu ma intelegeti gresit, o carte copy-paste poate fi morala si legala. De pilda, un ziarist care-si publica intr-o carte articolele scrise. Ori o autoare care-si publica intr-o carte statusurile de pe Facebook (a se vedea, in acest sens, #JurnalDeLibrar). Eu nu le consider carti. Am alta parere despre literatura.

    3. Maculatura inseamna si cartile scrise de vedete, pe care le citesti ori ar trebui sa le citesti nu pt valoarea lor literara, ci din curiozitate, sa vezi cum scrie vedeta aia. Intr-un an la targul de carte din Bucuresti printre autorii cei mai vanduti se numarau Tudor Chirila, Mihaela Radulescu, Mihai Gainusa si Tudor Chirila. Maculatura cu autori celebri.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.