Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo

Despre autor:

Dario Fo (1926-2016) a fost o personalitate complexă: scriitor, pictor, dramaturg, actor și regizor italian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1997, „…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.” (Academia Suedeză)

A studiat la Academia de Belle Arti Brera la Milano, a lucrat ca autor de texte satirice și actor la radio și televiziune, a produs comedii satirice și a făcut  adesea spectacole în locuri neconvenționale.

În 2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității La Sapienza din Roma (doar Luigi Pirandello și Eduardo de Filippo s-au mai bucurat de acest prestigios titlu).

Despre carte:

Am început să citesc cartea din cauza – atunci când am început-o, credeam că e datorită – apariției în Raftul Denisei, una dintre colecțiile mele preferate, a unei coperte foarte reușite și a promisiunii unei lecturi interesante despre un personaj despre care nu știam nimic.

Ce așteptări am avut

Îmi plac romanele istorice și de ficțiune istorică, iar dacă personajul care dă viață poveștii e unul mai puțin cunoscut, sau unul controversat, cu atât mai bine. Așa părea să fie cazul cărții care o are ca protagonistă pe regina Cristina a Suediei, despre care aflăm de pe coperta a patra că a fost „una dintre cele mai învățate femei ale secolului al XVII-lea, suverană rebelă și mare iubitoare de artă, admirată și detestată, imprevizibilă și curajoasă”. Ce cititor de romane istorice să fii să nu-ți dorești să citești o carte despre asemenea personaj?

Mă așteptam, deci, la o biografie romanțată a unei suverane (e drept că pentru scurt timp), care iubea nu doar arta, dar și bărbații și femeile în egală măsură, care, după abdicare, a călătorit prin Europa și s-a stabilit în cele din urmă la Roma. Povestea se anunța cu atât mai inyeresantă cu cât în anturajul reginei Cristina s-au aflat mari personalități ale vremii, precum Descartes, Blaise Pascal sau Moliere.

Ca să nu mai pomenesc că, pe copertă. deasupra numelui autorului tronează mențiunea „Premiul Nobel pentru literatură”. Nu că m-ar impresioan neapărat chestia asta, dar mă gândeam că s-or fi aliniat planetele și o să-mi placă și mie un scriitor laureat Nobel.

Singurul regret pe care îl aveam când am început să citesc cartea era că e prea scurtă (132 de pagini).

Ce am primit în schimb

Regretul că e o carte scurtă s-a transformat rapid în satisfacția de a termina mai repede o lectură în urma căreia n-am rămas cu nimic. Dacă la început, nu știam prea multe despre regina Cristina, lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după ce am terminat cartea. Pe care am dus-o până la capăt, marcând astfel o premieră: e prima carte căreia i-am dat o stea pe Goodreads pe care am dus-o până la capăt. Noroc că e scurtă (aproape că e mai scurtă decât titlul ei cam ciudat:)) și, în plus, e scrisă cu caractere mari, așa că am terminat-o repede.

Romanul promis s-a dovedit o încropeală, o însăilătură, o schiță de roman, mai degrabă. Uneori aveam impresia că citesc un fel de compunere a unui elev. Amestecul de memorii ale reginei, documente, relatări și fragmente din opere literare mi-au dat impresia unui talmeș-balmeș, din care n-am rămas cu nimic. Nici cu plăcerea lecturii, nici cu ceva cunoștințe în plus.

Singura explicație care-mi vine în minte e că autorul n-a mai apucat să termine cartea (romanul a apărut postum) și că ce am citit nu e decât exact ce pare: o schiță de roman.

Cât despre premiul Nobel … rămâne cum am stabilit, o să mai treacă o vreme până să mă mai apuc de o carte a unui laureat. Nu știu ce să zic despre Fiica papei, un alt roman de Dario Fo, care stă destul de sus pe TBR list.Cred că tocmai a pierdut câteva locuri.

Evaluarea mea:

  • Subiect            – viața unui personaj istoric controversat
  • Scriitură          – banală, ternă
  • Redactare       – foarte bună
  • Traducere       – foarte bună
  • Copertă            – foarte frumoasă
  • Goodreads        1/5 stele.

3 gânduri despre &8222;Ca din întâmplare femeie. Regina Cristina a Suediei de Dario Fo&8221;

  1. Îmi aduc aminte că în adolescență am citit cu sufletul la gură „Regina Cristina. Prețul iubirii” de Philip Lindsay. Mult romanțată, plină de aventură, am adorat cartea la acea vârstă. Acum probabil că nu aș mai avea nerv să o citesc. Altfel, din păcate, deși e o figură istorică atât de ofertantă și complexă, la fel ca și Maria Antoaneta sau Ecaterina cea Mare are parte de portretizări la fel de neispirate și în care accentul cade pe sexualitate și aproape deloc pe viziune, personalitate politică. Nu am citit romanul ăsta și probabil nici nu îl voi citi. Sunt însă foarte interesată de corespondența ei cu Descates, care acoperă și Razboiul Civil din Anglia, în care Cristina ar fi vrut să își strângă armata pentru a sări în ajutorul susținătorilor dinastiei Stuart.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.