Pictorul umbrelor de Esteban Martin

Despre autor:

Esteban Martin (n.1956) este antropolog și scriitor catalan, licențiat în geografie și istorie al Universității Barcelona. A urmat un master pentru scenarii de film și televiziune și a studiat arta cărților la L’Escola Superior de Disseny i d’Arts Llotja in Barcelona. Colaborează la diverse publicații istorice și la programe culturale la radio și este fondatorul unei mici edituri, Littera.

A publicat poezii, romane, biografii și ficțiune pentru copii și adolescenți.

Locuiește în Barcelona.

Despre carte:

Când am început să citesc Pictorul umbrelor nu aveam cine știe ce așteptări și nici nu bănuiam că sub înfățișarea mai degrabă modestă (cumva surprinzător din partea Editurii RAO) se află o carte care să-mi placă atât de mult. Surprinderea a rămas și după ce am citit cartea, fiindcă nu are neapărat elemente care să mă atragă.

În primul rând, Picasso. Nu este unul dintre pictorii mei preferați, ba chiar vizitând Muzeul Picasso din Malaga, îmi amintesc că nu prea mi-au plăcut operele expuse acolo. Dacă aș fi citit Pictorul umbrelor înainte, poate le-aș fi înțeles altfel. Deși ca pictor nu-l agreez foarte tare, ca personaj de roman se dovedește interesant: mi-a plăcut la fel de mult și Cină cu Picasso de Camille Aubry, un roman din cu totul alt registru, totuși.

**Citește: Cină cu Picasso de Camille Aubray**

În al doilea rând, Pictorul umbrelor e un thriller cu (prea) mult sânge. Cinci prostituate sunt ucise în Barcelona la sfârșitul secolului al XIX-lea și crimele sunt descrise cu mai multe detalii decât mi-ar fi plăcut mie să citesc.

Cele cinci prostituate au fost sursa de inspirație a lui Picasso pentru celebrul său tablou Domnișoarele din Avignon, tablou foarte discutat la vremea respectivă.

Bile albe

1. Pictorul umbrelor este un excelent exercițiu de imaginație, în care elementele reale sunt împletite cu cele fictive într-un tot foarte armonios și, mai ales, incitant. Geniul răului își dă întâlnire cu geniul artei (în devenire la vremea întâmplărilor respective) și cu geniul literaturii polițiste. Două personaje reale (Jack Spintecătorul și Pablo Picasso) și unul fictiv (Sherlock Holmes întruchipat de detectivul Steven Arrow) dau viață unei povești care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. Trei personaje despre care la un moment dat credeam că sunt doar două, printr-o neașteptată suprapunere de identitate.

2. Barcelona sfârșitului de secol XIX adusă la viață de povestea lui Esteban Martin. Un oraș al contrastelor, cu lumini și umbre, un oraș cu spirit mercantil reprezentat de magazinele El Siglo, care ocupau șapte etaje și patru numere pe Rambla, dar și un oraș cu multă sărăcie și mizerie, inclusiv umană, pe care tânărului Picasso îi plăcea să-l exploreze și să-l deseneze.

Barcelona, un oraș cu doar șaptesprezece mii de locuitori dar în care o gheretă fără pretenții de pe Rambla se lăuda că vinde patru mii de cafele pe zi. Barcelona, un oraș fascinat de noua invenție a fraților Lumiere, cinematograful, o invenție nu prea sigură, fiindcă se întâmpla ca filmele să ia des foc și publicul să iasă îngrozit din sala cuprinsă de flăcări.

Bile negre

1. N-a fost neapărat pe gustul meu multitudinea de detalii privind crimele asasinului în serie și nici descrierea cu lux de amănunte a profilului unui criminal. Da. știu erau probabil necesare pentru atmosferă, dar recunosc că aș fi prefera să fiu scutită de ele. Apropo de detalii, rodia, pe care am întâlnit-o ca simbol al Granadei sau a reginei Katherine de Aragon, apare aici ca un sinistru simbol al morții.

2. A doua bilă neagră n-are legătură cu cartea în sine, ci cu ediția pe care am citit-o eu. Deși o lectură agreabilă, a fost greu de citit din cauza cuvintelor mici și multe pe pagină. Și rânduri dese, pe deasupra. Cartea asta zău că merită o ediție mai îngrijită. Și cititorii merită mai mult confet atunci când citesc o carte. Am înțeles economia de hârtie, dar când asta dăunează grav lecturii, zău că e păcat.

Personajul preferat

Nu e Pablo Picasso cum ai putea crede, ci detectivul englez chemat în ajutorul poliției din Barcelona pentru identificarea criminalului. Numele lui e Steven Arro și îl personifică, de fapt, pe celebrul Sherlock Holmes. Arrow are un spirit de observație extrem de ascuțit, are o capacitate de deducție extraordinară și e, pe deasupra, un maestru al deghizării. În afară de asta, e și mare specialist în mânuirea cuvintelor, calitate care cred că mi-a plăcut cel mai mult. Instigat de șeful poliției din Barcelona să recunoască faptul că prinsese niciun asasin în serie până atunci, Arrow întoarce răspunsul cu mare abilitate:

– Câți asasini în serie ați prins de-a lungul carierei dumneavoastră?

Fonte se aștepta la un răspuns negativ, aștepta cuvintele „niciunul”, ața cum era de fapt. Dar Arrow nu era dispus să le servească.

– Acesta va fi primul. Cu ajutorul dumneavoastră al tuturor, îl vom prinde. Îl vom înhăța cu toții împreună, Puteți fi siguri de acest lucru.

Apropo de citatul ăsta. Niciunul e un cuvânt sau mai multe? Că nu-mi dau seama prea bine (haha!).

Recomandări

Pictorul umbrelor e o carte pe care o recomand:

în primul rând, cititorilor de thrillere
apoi pasionaților de artă
celor care apreciază romanele polițiste bune, care le pun mintea la încercare
nu în ultimul rând, tuturor iubitorilor de cărți, fiindcă are câteva referințe literare excelente. Apropo de asta, nu pot să nu mă întreb: cum de nu l-am citit pe Sherlock Holmes până acum? Poate din fidelitate față de Poirot?