Albastru pur de Tracy Chevalier – recenzie

albastru-pur

Despre autoare:

Tracy Chevalier ((n.1962, Washington D.C.) este o scriitoare de origine americană, care locuiește la Londra, și despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Romanul Albastru pur are două planuri narative distincte – unul în secolul al XX-lea, altul în secolul al XVI-lea – care se împletesc pe parcurs, la fel ca destinele celor două protagoniste, Ella Turner și Isabelle du Moulin.

Când Ella se mută în Franța împreună cu soțul ei, Rick, un arhitect care primise o slujbă la Touluse, este hotărâtă să-și croiască o nouă viață în Lisle-sur-Tarn, mica localitate franceză în care s-au stabilit cei doi soți. Numai că lucrurile se dovedesc mai complicate decât crezuse tânăra americancă. Locuitorii nu par s-o privească cu simpatie, iar limba franceză îi dă bătăi de cap. Mai presus de toate, un coșmar începe să-i bântuie nopțile. Un coșmar în care revine mereu culoarea albastru.

Cu patru sute de ani înainte, Isabelle du Moulin este poreclită La Rousse de către consătenii săi, din cauza părului său roșu, care-i făcea pe unii să o suspecteze chiar de vrăjitorie. Din cauza persecuției hughenoților, familia Tournier, în care Isabelle intrase prin căsătorie, este nevoită să plece din satul în care locuiau și să se refugieze în Elveția.

Tot în Elveția ajunge și Ella, la un verișor îndepărtat, care o duce la o fermă părăsită, care ar fi aparținut cândva familiei Tournier.

Profitând de călătoria Ellei în Elveția, Tracy Chevalier face o subtilă comparație între francezi și elvețieni. Cu ani în urmă, am făcut și eu o scurtă incursiune din Elveția în Franța – de la Neuchatel la Besançon – și nu pot decât să-i dau dreptate.

Trenurile erau liniștite, curate și veneau la timp. Pasagerii erau și ei liniștiți și curați, îmbrăcați sobru, citeau cu atenție, se mișcau alene. Nu vedeai cupluri care se giugiuleau. nici bărbați care se holbau la tine, nici rochii de două plame sau sâni abia acoperiți, nici bețivi tolăniți indolent pe două locuri – priveliști obișnuite în trenul de la Lisle la Touluse. Asta nu era o țară de indolenți. elvețienii nu ocupă niciodată două locuri dacă au plătit doar pentru unul.

Cu toate astea, prea multă ordine și rigurozitate poate dăuna farmecului lucrurilor, după părerea autoarei.

M-am dus într-o cafenea din apropiere ca să-mioti mișcarea următoare. A sosit cafeaua, prezentată pe un șervet brodat, cu linguriță, cuburi de zahăr și un pătrățel de ciocolată așezate pe o farfurie. Am studiat compoziția: îmi amintea de hrisoavele în care mă uitasem cu puțin timp în urmă – fapte înregistrate minuțios, cu scris citeț. Cu toate că erau mai ușor de descifrat, le lipseau farmecul și spontaneitatea celor franțuzești. Francezii înșiși erau așa: enervanți din pricină că nu erau prietenoși cu străinii, dar totodată, ca o consecință directă, mai interesanți. Cu ei îți trebuia mai mult efort, așa că satisfacția era mai mare.

Poveștile celor două femei (cea a Ellei relatată la persona întâia) se împletesc frumos, cartea se parcurge ușor, suspansul se adâncește, dai pagină după pagină în speranța că o să dezlegi mai repede misterul. Din păcate, la final multe (prea multe, după mine) întrebări rămân fără răspuns: Cum a murit Marie? A cui ete dantura găsită în vatră? A îngropat-o Ella pe Marie în vatra fermei abandonate? Și, mai ales, cum a rămas cu Jean-Paul?

Pe de altă parte, nici contextul secolului al XVI-lea nu este prea bine clarificat, așa încât dacă nu știi prea multe despre aspectele istorice și religioase ale vremii, s-ar putea să nu înțelegi de ce unele personaje au reacționat într-un anume fel.

În ce privește personajele, cele mai interesante și mai plăcute sunt cele secundare. În ceea ce o privește pe Ella Turner, de cele mai multe ori n-am prea înțeles ce vrea, de fapt, și de ce a luat unele decizii. Pe de altă parte, Isabelle du Moulin părea un personaj atât de promițător cu părul ei roșu pe care-l asundea sub basma și cu pasiunea ei secretă pentru albastru, dar care s-a dovedit, până la urmă, un personaj destul de banal și de plictisitor.

Sfârșitul nu este neapărat punctul forte al romanului, cred că autoarea a lăsat prea mult totul în voia imaginației cititorului. Cumva, parcă am așteptat să mai urmeze un volum.

Una peste alta, o poveste interesantă, scrisă cu multă imaginație, mi-a plăcut scriitura, lejeră și nu prea descriptivă.

Recomand cartea celor care vor să citească ficțiune istorică, mai ales celor încă prea puțin familiarizați cu acest gen – e un bun început – și celor cărora le place suspansul. Dacă nu ești la curent cu istoria religioasă a Europei, n-ar strica să citești înainte Nota istorică de la finalul romanului.

Evaluarea mea

  • Subiect          – ficțiune istorică și suspans
  • Scriitură       – lejeră, nepretențioasă, prea puțin descriptivă
  • Redactare    – foarte bună
  • Traducere    –  foarte bună
  • Copertă           nu prea grozavă
  • Goodreads   –  4/5 stele.

Cartea poate fi comandată AICI.

Lectură plăcută!

2 gânduri despre &8222;Albastru pur de Tracy Chevalier – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.