Somerset de Leila Meacham

Despre autoare:

Leila Meacham (n.1938) este o scriitoare americană, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Acțiunea romanului Somerset se desfășoară pe mai mult de șase decenii din secolul al XIX-lea, o perioadă agitată a istoriei americane și surprinde aspecte ale migrației către Texas, a Războiului Civil American și abolirii sclaviei.

Povestea începe în anul 1835, în Carolina de Sud, unde Silas Toliver și Jeremy Warwick, fiii mai mici a doi plantatori înstăriți, plănuiesc să plece în Texas, mânați de dorința de a-și face acolo o viață nouă.

Silas, al cărui tată lăsase plantația moștenire fiului său mai mare, visează să aibă propria plantație de bumbac, pe care intenționa s-o denumească după strămoșul său, ducele de Somerset.

Jeremy, pe de altă parte, găsea sufocant și perimat sistemul de viață al familiei sale și spera ca în Texas să pună bazele unui alt tip de afaceri.

Diferența între cei doi tineri prieteni era că, în timp ce Jeremy dispunea și de fondurile necesare și de susținerea familiei sale, Silas era lipsit de amândouă. Așa încât, ca să facă rost de bani, Silas se căsătorește cu o femeie pe care n-o iubea, dar pe care tatăl ei dorea s-o trimită departe, din cauza comportamentului ei aboliționist, inacceptabil, în opinia lui, pentru fiica unui plantator sudist.

Elizabeth, mama lui Silas, supărată că fiul său a decis s-o părăsească pe femeia cu care era logodit și pe care o iubea ca să facă rost de banii necesari plecării în Texas, aruncă asupra lui și a generațiilor viitoare un blestem. Blestem care avea să-i urmărească mulți ani de atunci înainte. Sau ceea ce avea să se întâmple erau doar capricii ale destinului, nicidecum efecte ale blestemului? O întrebare la care Silas și urmașii lui vor căuta mereu răspunsul.

Începutul relației dintre Silas Toliver și Jessica Wyndham a fost marcată de realitatea lipsei de afecțiune dintre cei doi, ba chiar a unei aversiuni nemascate.

„- Atunci înțelegeți că aș prefera să mă culc cu măgar decât cu un stăpân de sclavi.

– Se prea poate, domnișoară Wyndham, dar, dacă tot vorbim pe șleau, măgarul s-ar putea să fie singura dvs. opțiune.”

În timpul călătoriei spre Texas, lucrurile s-au schimbat însă și, în anii care au urmat, Silas și Jessica au trăit o frumoasă poveste de dragoste, împlinită de Thomas, fiul lor și, mai apoi, de nepoți și strănepoți.

Din păcate, pe măsură ce povestea se mută spre generațiile viitoare, parcă își pierde puțin din substanță, fiind încărcată de detalii nesemnificative și lipsită cumva de emoții.

Ce este Somerset

– un frumos roman de dragoste, cu mai multe povești de iubire care se împletesc într-o lectură agreabilă

– un roman de ficțiune istorică, în care personaje fictive populează o epocă reală marcată de evenimente istorice, dar și de invenții care au marcat viața oamenilor – de la mașina de cusut până la pasteurizarea laptelui, sau de la acul de siguranță la mașina de spălat cu centrifugă

– povestea frumoasei prietenii a trei familii, Toliver, Warwick și DuMont, pe parcursul a mai multor generații

– o saga de familie interesantă, pe fundalul unui zbuciumat secol XIX

– o carte care s-ar fi putut termina cu vreo două sute de pagini mai repede.

Ce nu este Somerset

– o carte de calibrul romanului Pe aripile vântului, cu care am văzut că mulți o aseamănă

– o poveste care să te facă să empatizezi cu personajele, citești întâmplările din viața lor fără să te implici emoțional, cumva ca și cum te-ai uita la știri.

Somerset versus Pe aripile vântului

Asemănarea dintre Somerset și Pe aripile vântului, pe care am văzut că unii o fac, ar trebui să se oprească la Războiul de Secesiune American și abolirea sclaviei, despre care e vorba în ambele romane.

În rest:

– Pe aripile vântului e povestea vieții unei singure femei, Scarlett O’Hara, pe când Somerset e o saga de familie

– povestea din Pe aripile vântului e descrisă atât de minuțios, cu multe detalii, încât poți să spui că ai fost acolo, spre deosebire de Somerset care e mai superficială

– personajele din Pe aripile vântului sunt mai bine construite, vrei să afli ce se întâmplă cu ele, îți plac sau, dimpotrivă, te scot din sărite (sau amândouă la un loc, cum mi s-a întâmplat mie cu Rhett Butler)

– personajele feminine principale sunt atât de diferite între ele, încât niciuna nu te poate duce cu gândul la cealaltă – Scarlett, puternică, hotărâtă și imprevizibilă, Jessica, genul de femeie care se pricepe la toate, dar atât de previzibilă.

Un fel de concluzie: Povestea din Somerset continuă în Trandafiri, romanul de debut al autoarei, care, sinceră să fiu, mi s-a părut mai bun.