Albastrul din miez de noapte de Simone van der Vlugt – despre condiția femeii ca artist în Epoca de Aur olandeză

Despre autoare:

Simone van der Vlugt (n.1966, Hoom, Olanda) este o scriitoare olandeză, cunoscută pentru romanele ei de ficțiune istorică, young-adult și polițiste. Cărțile ei au fost traduse și vândute în întreaga lume.

A trimis primul ei manuscris către o editură la vârsta de 13 ani și a publicat primul ei roman în 1994, Amulet, un roman istoric pentru copii. Primul roman pentru adulți, Reunion, un thriller psihologic, a fost publicat în 2004.

Simone van der Vlugt este căsătorită, are doi copii și locuiește, împreună cu familia, în Alkmaar, Olanda, loc în care se desfășoară acțiunea unora dintre romanele sale.

Despre carte:

Simone van der Vlugt își plasează povestea în anul 1654, în Olanda, o țară aflată în Epoca de Aur, perioadă cu o dezvoltare economică și artistică fără precedent. Nu și socială, din păcate, fiindcă femeile continuă să fie tratate ca cetățeni de rangul doi.

Albastrul din miez de noapte e o carte despre condiția femeii ca artist, în secolul al XVII-lea olandez. E un roman care te duce cu gândul la o pictură, dar, până la urmă, se dovedește că albastrul din miez de noapte nu a fost decât un amestec de vopsele folosit pentru disimularea unei crime.

Albastrul din miez de noapte este povestea unei tinere, Catrijn, rămasă văduvă pe neașteptate și care decide să vândă tot ce avea și să-și caute un rost departe de satul natal. Ajunsă la Amsterdam, se angajează menajeră în casa unui negustor înstărit. Adriaen Van Nulandt și a soției sale, Brigitta, mare pasionată de pictură.

Viața în Amsterdam este mult mai interesantă  decât în mica localitate rurală de unde venea Catrijn. Ea asistă la lecțiile de pictură pe care le ia Brigitta cu un elev al lui Rembrandt, în casa căruia – da, celebra casă cu obloane roșii și verzi – chiar ajunge la un moment dat, însoțindu-și stăpâna.

Trecutul o ajunge din urmă pe Catrijn la Amsterdam, atunci când îi apare pe neașteptate în față Jacob, fostul ei argat, care o șantajează în legătură cu moartea suspectă a soțului ei și cu posibila vinovăție a lui Catrijn.

După apariția lui Jacob, Catrijn decide să plece din Amsterdam, nu înainte de a avea o idilă cu Mattias Van Nulandt, fratele stăpânului său, idilă care asigură o doză mică, dar necesară de romantism. Sincer, mi-ar fi plăcut să zăbovim mai mult în Amsterdam și în casa Van Nulandt.

Destinul o poartă pe Catrijn în Delft, unde se angajează pictoriță pe ceramică în atelierul celui de-al treilea frate Van Nulandt. Cu care se și căsătorește în scurt timp. Afacerea cu ceramică ia un nou avânt odată ce Catrijn începe să picteze modele orientale, inspirată fiind de porțelanul chinezesc, marcând astfel începuturile porțelanului de Delft, care avea să devină foarte celebru.

Unul dintre primii oameni pe care Catrijn i-a cunoscut în Delft a fost Johannes, nimeni altul decât pictorul Vermeer, la vremea aceea doar un simplu hangiu.

Dacă doza de romantism  e asigurată de idila dintre Catrijn și Mattias, avem parte și de episoade dramatice, odată cu (re)apariția ciumei și ravagiile pe care le-a făcut pe unde a trecut.

Albastrul din miez de noapte și Fata cu cercel de perlă

Există câteva puncte comune între romanul lui Simone van der Vlugt și Fata cu cercel de perlă, roman scris de Tracy Chevalier: locul acțiunii (Delft, Olanda), perioada (secolul al XVII-lea), plus Johannes Vermeer. Asemănările se opresc însă aici. Personajele principale feminine sunt foarte diferite una de cealaltă. Griet, fata cu cercel de perlă, se mulțumește cu condiția ei de servitoare și de model pentru Vermeer, pe care îl adoră în taină, pe când Catrijn este decisă să profite de orice prilej pentru a-și face o viață mai bună. Cât despre Vermeer, prietenosul hangiu Johannes e foarte diferit de egocentricul și distantul pictor al Fetei cu cercel de perlă.  Aș îndrăzni să zic că și scriitura e diferită, mai realistă și mai profundă în cazul lui Tracy Chevalier.

Personajele

Povestea e narată la persoana I de Catrijn, personajul principal, toate celelalte personaje având apariții mai mult sau mai puțin episodice, fiind cumva lipsite de consistență. Poate că autoarea a vrut prin asta să scoată mult în evidență personajul principal, lăsându-le cumva pe celelalte într-un con de umbră.

Mattias Van Nulandt, un aventurier și un cuceritor de inimi, este bărbatul de care se îndrăgostește fulgerător Catrijn, dar pe care totuși nu-l așteaptă când acesta pleacă într-o lungă călătorie, căsătorindu-se cu fratele lui. O bilă albă pentru Mattias: a ajutat-o pe Catrijn să-și găsească o slujbă în Amsterdam. Bila neagră: e un personaj superficial.

Adriaen Van Nulandt este un negustor bogat din Amsterdam, care face comerț cu atât de apreciatul, la vremea respectivă, porțelan chinezesc. Bila albă: bun familist, încearcă mereu să-i facă pe plac soției sale.

Brigitta Van Nulandt trăiește într-o casă somptuoasă pe Keisergraht, unul dintre canalele principale din Amsterdam și își petrece timpul pictând sau luând lecții de pictură, chiar dacă nu are cine știe ce talent. Bile negre: egoistă și instabilă sentimental.

Evert Van Nulandt are un atelier de ceramică în Delft, deține câteva secrete în producerea ceramicii de calitate, ba chiar reușește să imite foarte bine porțelanul chinezesc și să producă celebrul, mai târziu, porțelan olandez alb-albastru de Delft. Bila albă: probabil singurul personaj cu adevărat sufletist din roman.

Jacob, argatul care o șantajează pe Catrijn și o amenință că îi dă în vileag secretul. Bilă neagră: nu se dă în lături de la nimic ca să-și atingă scopul: șantajează, minte, lingușește și chiar făptuiește o crimă.

Rembrandt și Vermeer apar și ei în peisaj, fără ca asta să facă neapărat povestea mai credibilă și nici nu au vreo influență asupradesfășurării acțiunii. Puteau la fel de bine să lipsească, fiind doar un fel de pete de culoare și,poate o atracție pentru pasionații de artă. I-aș fi implicat mai mult în poveste.

Am lăsat la urmă personajul principal, Catrijn Barentsdochter, pentru că, în ce o privește, am niște dileme și nu mă pot decide cine e, de fapt, Catrijn?

O femeie puternică, stăpână pe destinul ei, în pielea saboții olandezi ai căreia ai vrea să fii? O tânără care se lasă dusă de valurile vieții, ca un fel de surfer? O femeie nedreptățită de regulile, astăzi mult depășite, ale comunității în care trăia? O profitoare care n-a ezitat să se folosească de fiecare persoană care i-a ieși în cale? O criminală cu sânge rece?

Condiția femeii ca artist în Epoca de Aur olandeză

Cu toate că Olanda se afla la apogeul dezvoltării economice și artistice, realții sociale erau încă guvernate de reguli greu de înțeles astăzi. Foarte puține femei puteau lua lecții de pictură, de exemplu, iar certificarea ca maestru în pictură  era un vis aproape aproape de nerealizat. de altfel, de câte pictorițe din Epoca de Aur olandeză ai auzit? Cât privește angajarea unei femei ca pictor ceramist, acesta a fost considerat un gest foarte îndrăzneț. Nici nu se punea problema ca femeile să conducă afaceri, fiindcă, chiar dacă aveau dreptul s-o facă, nu aveau niciun cuvânt în fața legii.

Recomandări

În ansamblu, un roman de ficțiune istorică agreabil, pe care îl recomand iubitorilor genului și pasionaților de artă olandeză. Nu te aștepta, totuși, la prea multă acuratețe istorică, e, până la urmă o operă de ficțiune.

Evaluarea mea:

• Subiect            – condiția femeii ca artist în Epoca de Aur olandeză
• Scriitură          – plată, cu unele dialoguri anacronice
• Redactare        – foarte bună
• Traducere        – foarte bună
• Copertă       – frumoasă, dar nu neapărat sugestivă (mult mai reușită coperta ediției în limba engleză)
• Goodreads     4/5 stele.

Mulțumesc, Libmag, pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

Lectură plăcută!