Muza de Jessie Burton – recenzie

Despre autoare:

Jessie Burton este o scriitoare și actriță britanică despre care am scris aici. De când am scris articolul, romanul Miniaturista s-a vândut în peste un milion de exemplare, în peste 38 de țări, iar romanul Muza a fost tradus în peste 30 de țări.

Despre carte:

Muza, cel de-al doilea roman scris de Jessie Burton, este o poveste cu două planuri narative, distincte spațial și temporal (Londra, 1967 și sudul Spaniei, 1937), care se împletesc armonios spre un final, recunosc, neașteptat. Și cumva forțat, după părerea mea.

muza-jessie-burton

Chiar dacă romanul tratează mai multe teme – tulburările politice și sociale din Spania anilor ’30, imigrația, familii disfuncționale, discriminarea rasială în Londra anilor ‘ 60 – cea mai importantă este, de departe, condiția femeii ca artist. Condiție reflectată în destinele a două femei: Olive Schloss pasionată de pictură, dar e nevoită să se ascundă sub numele unui bărbat și Odelle Bastien, care nu era sigură dacă cuvintele pe care-i plăcea să le aștearnă pe hârtie ar trebui să vadă lumina tiparului.

Două planuri narative

Primul plan narativ o are ca personaj central pe Odelle Bastien, o tânără de culoare, emigrată la Londra din Trinidad, în căutarea unei vieți mai bune. Doar că Londra se dovedește cam departe de ceea ce își imagina Odelle în îndepărtatele Caraibe. Cel puțin condiția femeii și, cu atât mai mult a femeii de culoare, nu era una prea bună.

M-am întrebat câte femei din Londra, în anul Domnului 1967, aveau propriul lor birou. Femeile din clasa muncitoare erau fie menajere, fie lucrau ca infirmiere în sistemul public de sănătate, ori în uzine, sau ca vânzătoare sau dactilografe, ca mine, și asta era situația de zeci de ani. Însă exista o diferență ca de la cer la pământ, o călătorie aproape imposibilă între așa ceva și propriul birou cu numele tău gravat pe ușă.

În cel de-al doilea, în sudul Spaniei, în apropiere de Malaga, Olive Schloss, fiica unui evreu austriac, dealer de artă, și a unei englezoaice, moștenitoarea unei averi și cam responsabilă cu timpul liber, pictează, ascunzându-se de părinții ei, și se îndrăgostește de Isaac Robles, un localnic, pictor și el și un fel de revoluționar.

Malaga
Malaga

Atmosfera idilică din Arazuelo. satul andaluz aflat la 30 de km de Malaga, pare propice actului artistic și iubirii.

Era vremea umbrelor lungi ale înserării, țârâitul crud al greierilor umplea amurgul fierbinte. Câmpurile aveau acum nuanță de pătrunjel, de lime, de măr. Florile sălbatice, roșii împestrițate și mov regal, petale galben-canar purtate de briză. iar când se întețea vântul, văzduhul avea gust de sare.

În scurtă vreme, însă, lucrurile aveau să se schimbe dramatic, iar tăvălugul nebun al istoriei avea să năvălească peste destinele personale și să le sfâșie.

Se părea că atât Odelle cât și Olive aveau nevoie de un impuls care să le determine să arate lumii creațiile lor. La Londra, Marjorie Quick, care o angajase pe Odelle ca dactilografă la Institutul de Artă Skelton îi face acesteia o surpriză și îi trimite o povestire la revista London Review, iar în Andaluzia, Teresa Robles, sora vitregă a lui Isaac, schimbă un tablou de-al fratelui ei cu unul pictat de Olive. Tablou care avea să fie apreciat în lumea artistică, ajungând să fei cumpărat de Peggy Guggenheim, pasionata colecționară de artă.

Un tablou misterios

În cele din urmă, un tablou, presupus pictat de Isaac Robles, dispărut în tumultul evenimentelor Războiului Civil din Spania și a celui de-al Doilea Război Mondial și reapărut în mod misterios în Londra anului 1967, va fi puntea de legătură între poveștile celor două tinere femei.

Apariția tabloului pare s-o tulbure peste măsură pe Marjorie Quick, iar Odelle este decisă să afle cauza acestei tulburări.

De ce i-am dat doar 3 stele pe Goodreads?

– deși se dorește (cred) un roman de atmosferă, nu am simțit că am fost acolo, mai degrabă a fost ca și cum aș fi vizionat un film, dar la sfârșitul căruia nu ai senzația că te-ai întors dintr-o călătorie în alt timp și în alt spațiu.

– acțiunea se leagă destul de greu, mai ales în prima parte, unde avem multe cuvinte și puțină acțiune.

– personajele sunt cam volatile, prea puțin consistente, așa că m-am trezit în situația să nu-mi pese prea tare ce se întâmplă cu ele.

– câteva întrebări (cel puțin două) au rămas fără răspuns.

Evaluarea mea:

  • Subiect            – două povești de viață și un tablou misterios
  • Scriitură          – fluidă, rafinată
  • Redactare        – foarte bună
  • Traducere        – excelentă
  • Copertă            – foarte frumoasă
  • Goodreads      3/5 stele.

Nu pot să nu remarc atenția pe care Editura Humanitas Fiction a acordat-o aspectului fizic al cărții: nu doar o grafică deosebită a copertei, o hârtie ușoară, flexibilă, care se mulează practic în mână, ci și o mărime a caracterelor și contrast cu hârtia foarte prietenoase cu cititorul. Nu pot decât să-i felicit pentru asta!

Muza rămâne o poveste pe care am citit-o cu plăcere și pe care o recomand tuturor celor cărora le place să citească un roman plin de suspans despre artă, istorie, dragoste, aspirații. Iar eu aștept cu nerăbdare următoarea poveste scrisă de Jessie Burton.

Cartea poate fi comandată AICI sau AICI.

Lectură plăcută!

Reclame

6 gânduri despre &8222;Muza de Jessie Burton – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.