Moarte pe Nil de Agatha Christie

Despre autoare:

Agatha Christie (1890-1976) este o sciitoare britanică de romane, povestiri și piese de teatru, cel mai vândut bine vândut și cel mai tradus autor din toate timpurile. Am scris mai multe despre Agatha Christie aici.

Despre carte:

moarte-pe-nil

Parafrazându-l pe Caragiale, ca să nu mai aleg încă o carte pe care să n-o pot citi, după două alegeri proaste la rând – Cei care rămân și cei ce pleacă de Elena Ferante și Sultana Kosem de Asli Eke – mi-am zis să nu mai risc și am ales să (re)citesc Moarte pe Nil de Agatha Christie. Cu Lady Agatha n-ai cum să dai greș niciodată. Și, ce mi se pare genial – o să râdeți de mine, poate – e că, după niște ani, pot să recitesc cartea ca și cum ar fi prima dată, fiindcă nu-mi mai amintesc cine era criminalul :).

Moarte pe Nil face totuși excepție și, poate pentru că am văzut și filmul, cu Peter Ustinov și Mia Farrow (bună ecranizare!), știam cine se face vinovat de crimele făcute în croaziera pe Nil, cu toate astea mi-a făcut mare plăcere să-l văd, din nou, la lucru pe Hercule Poirot.

Atmosfera luxuriantă în care se desfășoară acțiunea, intriga captivantă, personajele misterioase fac din Moarte pe Nil unul dintre cele mai bune romane scrise de Agatha Christie. Dacă ar fi să-i reproșez ceva, ar fi că aduce puțin cu Crima din Orient Expres, dar doar în felul în care personajele ies, intră, se ascund sau ascund ceva în cabinele de pe vas (dincolo erau cușete de tren).

Atipic, poate, pentru romanele polițiste, chiar și pentru cele scrise de Agatha Christie, prima crimă are loc abia la jumătatea cărții. Până atunci, într-o încălzire ușoară, autoarea își introduce ușor cititorul în exotica atmosferă egipteană, care va deveni fundalul unor adevărate drame, dar și al unor povești mai mult sau mai puțin romantice. Prilej cu care, fină observatoare a naturii umane, Lady Agatha ne face cunoștință cu personajele.

Cine a ales să facă o croazieră pe Nil

Mai mulți turiști aleg, ca din întâmplare, să-și petreacă vacanța în Egipt. Ca din întâmplare, pentru că, pentru unii, întâmplarea nu a avut nicio contribuție la faptul că se aflau la bordul navei Karnak, care făcea o croazieră pe Nil.

Printre pasageri, se regăsesc doi tineri aflați în luna de miere, Linnet Ridgeway, o tânără aristocrată, moștenitoare a unei mari averi și Simon Doyle, care fusese iubitul bunei sale prietene, Jacqueline de Bellefort. Aceasta îi urmărește obsesiv pe cei doi proaspăt căsătoriți și se află, de asemenea, pe vas.

Ceilalți pasageri sunt: o mamă împreună cu fiul ei, o scriitoare ratată și alcoolică cu fiica sa, o domnișoară bătrână excentrică și cleptomană, însoțită de o asistentă medicală și de o nepoată, un conte englez transformat în studenție în comunist, un arheolog ciudat, un medic care părea să ascundă ceva, o cameristă franțuzoaică, un avocat, încă un avocat și un colonel care avea misiunea să prindă un infractor ascuns printre călători. Nu te plictisești în compania unor asemenea personaje, unul mai ciudat ca altul și mai potrivit să joace rolul suspectului de serviciu.

Personajele sunt „construite” cu mare atenție la detalii – fizice, psihologice, chiar vestimentare – astfel încât le urmărești evoluția cu mare interes și cu lejeritate aș zice, în ciuda faptului că sunt relativ numeroase.

Hercule Poirot în vacanță în Egipt

Chiar aflat în vacanță, micul detectiv belgian este o apariție impecabilă, deși uneori extravagantă.

Hercule Poirot sporovăia amabil, plin de o bună dispoziție perfect senină. Purta un costum de mătase albă, atent călcat, și o pălărie de panama, și ținea în mână o apărătoare de muște cu mâner ornamentat din imitație de chihlimbar.

Pentru vizita la anticele temple egiptene, Poirot a preferat să asorteze costumului alb o „cămașă roz, cu papion negru lat și cască albă colonială pe cap.”

Cât privește părerea lui Poirot despre sine, ea nu poate fi decât foarte bună.

– Mais, oui, spuse el. Trebuie să recunosc că îmi place să epatez. Sunt un om vanitos. Sunt plin de îngâmfare. Îmi place să spun: „Vedeți cât de deștept e Hercule Poirot?”

Și, ca mulți oameni inteligenți, Poirot nu este lipsit de simțul ironiei și chiar al autoironiei:

– De fapt, la început, am fost un nătărău – cu N mare.

Dacă ar fi să aleg un personaj cu care să stau într-o seară la un pahar de vorbă, acela ar fi, cu siguranță, Hercule Poirot. Cred că ar avea multe lucruri de povestit. Iar paharul poate de vin sau chiar de benedictină, dacă astea par să fie preferințele lui în vacanță. O fi știind el ceva!

moarte-pe-nil

Deși are o intrigă destul de complicată, mai ales în partea a doua, am citit cartea repede, fără multe pauze, dar atunci când totuși a fost nevoie de ele, m-am bucurat să am la îndemână un semn de carte foarte frumos, lucrat din piele naturală. Experiența a fost cu atât mai plăcută cu cât mi s-a părut că se asortează perfect cu valizele din piele ale călătorilor de pe casul Karnak. Aproape că îmi dădea iluzia că sunt și eu acolo.

Evaluarea mea

  • Subiect            – un nou caz rezolvat cu inteligență de Hercule Poirot
  • Scriitură         – aș numi-o manipulatoare, parcă dictează ritmul lecturii
  • Redactare      – bună
  • Traducere      – foarte bună
  • Copertă           – interesantă
  • Goodreads       5/5 stele.

Lectură plăcută!

2 gânduri despre &8222;Moarte pe Nil de Agatha Christie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.