Luna din palat de Weina Dai Randel

Despre autoare:

Weina Dai Randel este o scriitoare născută și crescută în China, dar s-a mutat, la 24 de ani, în Statele Unite ale Americii, unde locuiește și în prezent, împreună cu soțul său și cei doi copii A studiat la Texas Woman’s University din Denton, Texas. Luna din palat, romanul ei de debut, s-a bucurat de succes imediat după publicare și a primit mai multe premii literare, la fel ca romanul care i-a urmat, The Empress of Bright Moon, dedicat tot împărătesei Wu Zetian.

Despre carte:

luna-din-palat

Nu știam nimic despre istoria Chinei în secolul al VII-lea atunci când am început să citesc Luna din palat, romanul de debut al Weinei Dai Randel. Ceea ce m-a determinat să citesc cartea a fost descrierea de pe copertă „Povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei”, și recunosc că-mi plac poveștile femeilor puternice, care  răzbesc într-o lume a bărbaților, cum n-aveam nicio îndoială că era China acelor vremuri.

Lectura cărții permite cititorului să pătrundă în lumea dintre zidurile palatului imperial chinez, un palat cât un oraș mare, unde, într-un decor idilic pentru un neavizat, locuitorii palatului trăiesc respectând o ierarhie foarte strictă și o riguroasă stratificare socială. Peste toți și peste toate „tronează” împăratul Taizong, un individ bizar, care-și chema doamnele în dormitor în baza unui calendar de alcov, care împărțea favoruri și pedepse cu aceeași ușurință și care nu ezita să-i trimită la moarte pe toți cei despre care credea că reprezintă o amenințare pentru el. De acest împărat trebuie să se apropie tânăra Mei, sperând să recupereze averea pierdută a familiei sale și să-și revadă mama.

În ciuda decorului aparent idilic, viața între zidurile palatului nu este deloc armonioasă, fiind, mai degrabă, o permanentă luptă pentru putere, cu intrigi, trădări, alianțe, relații complicate, revolte sfârșite tragic. Chiar și relația tinerei Mei cu împăratul este sinuoasă, cu multe apropieri și îndepărtări, încât, la un moment dat îți pui întrebarea cum va reuși ea să se apropie de tron? Răspunsul vine destul de târziu, dar vorba-ceea: mai bine mai târziu decât niciodată.

În drumul ei spre tron, tânăra Mei trăiește o frumoasă poveste de dragoste (nu, nu cu împăratul). Întrebarea e: dragostea asta secretă îi va netezi calea sau, dimpotrivă, o va încurca?

Ce se mânca la curtea imperială chineză în secolul al VII-lea?

Dacă crezi, așa cum am crezut eu, că era vorba despre orez, muguri de bambus, ghimbir și iar orez, ei bine, află că ne-am înșelat! Erau și toate astea, dar era și foarte multă carne, despre care se credea căalunga spiritele rele și ridica moralul.

Supă de pasăre în boluri de ceramică, pictate cu frunze de bambus, carne de cămilă friptă, servită pe platouri dreptunghiulare, tocană din labă de urs, în vase mici. Chefal cu dungi argintii, pescuit în mare și fiert în aburi, cu sos de ghimbir picant.

Foarte apreciate erau și fructele de litchi, prăjiturile de orez, carnea de vită friptă și carnea marinată de tigru.

Nu toți locuitorii palatului se puteau bucura de aceleași feluri de mâncare, cei aflați la baza ierarhiei imperiale având bolurile mult mai sărăcăcioase și nu puteau măcar spera la o bucată de carne, de exemplu.

Plusuri

  • minunatele detalii despre viața la curte (arhitectură, grădini, vestimentație, bijuterii), exotice, colorate, vibrante uneori.
  • personajele, foarte frumos construite, complexe, credibile, pe unele le simpatizezi, pe altele ajungi să le urăști, dar a cărei evoluție realistă dă credibilitate poveștii; preferata mea a fost Doamna Nobilă, elegantă, generoasă, plină de noblețe sufletească (dar cu care soarta n-a fost la fel de generoasă).

Minusuri

  • scenele violente, cu prea mult sânge, mai ales spre sfârșitul cărții (motiv pentru care a pierdut o steluță la evaluarea pe Goodreads).
  • este doar prima parte dintr-o serie de două cărți, și povestea împărătesei Wu Zetian (cum se numea în realitate) abia în volumul doi începe cu adevărat – și cine știe când va fi tradus acesta!

Recomandări

  • pasionaților de istoria și cultura asiatică
  • cititorilor de romane istorice și de ficțiune istorică.

Evaluarea mea

  • Subiect            – drumul unei concubine spre tronul Chinei
  • Scriitură         – realistă, intensă, colorată, în sensul bun al cuvântului
  • Redactare      – bună
  • Traducere      bună
  • Copertă           – foarte frumoasă
  • Goodreads       4/5 stele.

Zece ani zice autoarea că i-a luat să scrie cartea. Până la urmă, a meritat.

Mulțumesc, Libmag, pentru exemplarul trimis pentru recenzie!

Lectură plăcută!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.