De ce nu se vând autorii români contemporani?

carti

Cărțile lor, evident, nu ei pe persoană fizică. Asta e o întrebare care suscită aprinse dezbateri prin blogosferă și nu numai. Am văzut zilele trecute că iar s-au aprins spiritele pe tema asta și că au fost identificați și niște vinovați. Rușine să le fie, zic, și să treacă la colț, preferabil în genunchi pe coji de nucă!

Dar ce mai dezbateri s-au încins! Pe pagina unui autor de care eu n-am auzit până acum (ce să faci, se-ntâmplă), niște băieți erau atât de pătimași și de aprinși de zici că participau la un casting pentru reclama aia antihărțuială de la Gillette! Sper că i-a scos cineva din priză sau măcar le-a spus că reclama s-a filmat deja cu alți protagoniști.

Părerologii de serviciu s-au exprimat însă în mai multe locuri. Și, după modelul românesc deja patentat în sport, conform căruia pentru eventualele insuccese sunt de vină arbitrii, terenul, vremea, spectatorii și niciodată, dar niciodată sportivii, tot așa și în literatura română contemporană e de vină oricine altcineva, în niciun caz scriitorii.

De exemplu, editurile. Care, vezi Doamne, nu publică talentații autori români contemporani, ci doar scriitori despre care cred ei că ar avea succes la public. Ca și cum ar fi niște ONG-uri de utilitate publică, nu niște afaceri private, la urma urmei.

Librăriile sunt și ele de vină, zic unii autori, că nu cumpără cărțile cu pricina și nu le promovează corespunzător. Pe banii și pe timpul lor evident. Păi dacă un supermarket nu face de capul lui reclamă unei supe de ceapă oarecare, de ce ar face librăriile zarzavatului vostru?

Despre cititorii români nici nu mai vorbim. Sunt niște neavizați, vai și amar de capul lor, care habar n-au ce înseamnă o carte bună și care ar trebui să-și păstreze opiniile eventual nefavorabile pentru ei. Ce dacă au plătit pentru cartea aia, asta le dă și dreptul să aibă păreri? E ca și când zarzavatul de la supermarket e doar pentru masterchefi, care știu să-i aprecieze calitatea, nu pentru orice neavenit. Eu propun să scrie pe coperta fiecărei cărți ce categorie de cititori are dreptul să citească opera respectivă. Așa ar fi mai simplu pentru toată lumea. Și parcă n-ar fi ajuns că cititorii români sunt lipsiți de cultură (proștilor care sunteți voi proști!) și preferă să citească un bestseller New York Times decât o operă literară românească adevărată, mai sunt și zgârciți și preferă să dea 18 lei pe o carte străină decât 30 de lei pe una românească. Apropo de marile opere literare? Știe cineva unde putem găsi marele roman românesc de dragoste contemporan? Sau polițist? Sau thriller? Sau fantasy?

Cât despre bloggerii de carte, după ce că n-au studii de specialitate, își mai și permit să facă pe deștepții și să nu ridice osanale până la cer mult talentatului și geniului neînțeles al literaturii române contemporane? Înainte să i se dea voie bloggerului să-și publice părerea despre o carte sau alta, eu zic să fie verificat la calificarea profesională de către o înaltă comisie scriitoricească. Și doar dacă este găsit competent în lustruirea diverselor clanțe, să primească un certificat de bună purtare. Altfel, nu. Lăsând gluma la o parte, pe mine încă nu m-a angajat niciun scriitor pe post de PR, așa că îmi cumpăr singură cărțile și scriu ce vreau despre ele. Și, dragă scriitorule, să știi că am dreptul să nu-mi placă cărțile tale (uite și o cacofonie cu ocazia asta :))!

N-au scăpat de tirul autorilor nici obosiții profesori de literatură care, vai mama lor!, nu încurajează tineretul, altfel, avid de lectură.

„În viziunea mea, rădăcina acestui rău crește de pe băncile școlii, când elevilor li se impune să citească literatură prea grea în raport cu cât sunt apți să înțeleagă la acea vârstă. Ar putea fi și oboseala cronică a profesorului de limba și literatura română, căreia i se ucide pasiunea în lupta pentru supraviețuire. Românului i se sădește de mic ideea că literatura românească este anostă, îți aduce note mici și poate atrage isteria profei de română și că un astfel de obicei nu are nimic de-a face cu relaxarea și, de ce nu, cu divertismentul. Desigur că literatura vremurilor noastre este diferită de ce se scria acum 50 de ani, dar nimeni nu mai are răbdare să observe asta.”

Nu, n-am răbdare. Pe timpul meu și pe banii mei, n-am de ce să am răbdare cu o carte care nu-mi spune nimic. Care ar fi motivul pentru care aș face asta?

Cât despre scriitorii români, săracii, ei nu au nici timp (că au job, familie, alea alea) și nici bani (facturi de plătit, deh) să se ocupe de promovare. Păi atunci, ghinion, zic, plagiind cu grație-sau nu- un celebru personaj! Și cine s-o facă în locul vostru? Sfântul Duh?

Văzând toate astea, nu pot decât să mă felicit că nu am o relație privilegiată, ca să zic așa, cu autorii români contemporani și o să fiu și în continuare foarte selectivă. Îmi plac mult cărțile Simonei Antonescu și abia o aștept pe următoarea și îl citesc cu interes pe E.O.Chirovici, care cu greu mai poate fi,  totuși, numit autor român. Au mai fost și alții (Doina Ruști și Ioan T.Morar, de exemplu), dar n-aș zice că e prea mare aglomerație în zona asta. Pe restul îi cam salut din mers, ca să zic așa și le las altora plăcerea să-i citească. Eu mă întorc la autorii străini, că am multă treabă. Când apar romanele de care am întrebat mai sus, să mă anunțați, vă rog! Până atunci, lăsați-mă în peștera mea ignorantă. E așa bine acolo! Sigur nu risc să mă întâlnesc cu vreu nume de politician, cum mi s-a întâmplat când am încercat să citesc un recent roman românesc. Chiar am încercat, credeți-mă!

Reclame

24 de gânduri despre &8222;De ce nu se vând autorii români contemporani?&8221;

  1. Eu am câțiva autori români pe care-i citesc cu plăcere, nu că m-ar obliga cineva. Aș aminti aici de Camelia Cavadia, Doina Ruști, Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Aurora Liiceanu și Gabriel Liiceanu cât am înțeles din el. Ah, și Ioana Pârvulescu. Și mai sunt și cei care scriu pentru copii: Cristina Andone, Adina Rosetti, Laura Grunberg, Victoria Pătrașcu. Nu regret nici o clipă banii dați pe aceste cărți și-i pomenesc de fiecare dată când am ocazia, poate le vor mai merge și altora la suflet. Până nu-i citești, nu poți emite judecăți de valoare.

    Apreciat de 7 persoane

  2. Și mie îmi place Simona Antonescu, îmi place și Ioana Pârvulescu foarte mult. Mi-aș dori să citesc mai multe cărți bune de autori români contemporani, am fost dezamăgită uneori cumpărând unele cărți care stăteau foarte bine la promovare, dar cam atât.
    Îmi place articolul, mult succes în continuare.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Un articol incisiv, subiectiv (avem dreptul să fim subiectivi ) și argumentat. Am autori romani preferați, pe care i-am citit și îi voi citi cu drag și în continuare (cărțile lor, evident), dar în lumina unor evenimente recente și eu m-am hotărât să mă îndepărtez un pic, ca cititor, de literatura română contemporana. Felicitări pentru articol!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Sunt de acord cu ceea ce ai zis, cu cateva mici amendamente: intr-adevar, la orele de literatura romana abia de curand au inceput sa fie introdusi si autori romani contemporani – nefiind neaparat ceva ce profesorii de limba romana, in general, pot sa decida ei cu de la sine putere, nefacand ei de la catedra programa. Abia de curand au inceput sa fie introduse si autoare (de parca pana acum numai barbatii scriau carti si versuri). Profesorii pot, insa, sa recomande anumite lecturi, anumite titluri, pentru lectura suplimentara. Apoi, legat de referirile la politicieni in carti, le fac si alte neamuri, le-am intalnit in romane scrise de americani, de europeni si asa mai departe. Nu ma deranjeaza, sa speram ca vremea cenzurii s-a dus, fiecare este liber sa amendeze ceea ce crede ca este o neregula in societatea noastra. La toate celelalte puncte, sunt de acord cu argumentele si ar mai fi inca multe de zis. Mai ales legat de modul cum oamenii aleg sa isi exprime nemultumirile in spatiul public.

    Apreciat de 4 persoane

    1. Nici nu se pune problema cenzurii, am spus doar că eu nu vreau să mă întâlnesc cu politica prin romane. E un punct de vedere strict personal, alții apreciază asta și bine fac. Cum ar fi să ne placă tuturor aceleași cărți? Cât despre profesorii de literatură, cred că sunt mulți care recomandă elevilor lecturi suplimentare. Dar știi cât de greu e să-i faci să le citească măcar pe cele pentru bac?

      Apreciat de 4 persoane

      1. Exact, e normal sa avem si puncte de vedere diferite, acest lucru face lumea mai frumoasa si interesanta. Cat despre lecturile suplimentare, e dificil: sa le recomanzi ceva clasic, care este mai accesibil dar mai putin atractiv pentru cei de gimnaziu, de exemplu? Sa le recomanzi noutati care ar fi pe placul lor, dar nu toti si le permit? Cred ca trebuie personalizat mai mult acest proces. 🙂 In alta ordine de idei, aceste articole sunt binevenite, pentru ca pot fi o baza pentru brainstorming si, impreuna, putem cauta solutii de indreptare a situatiilor incompatibile cu arta si cultura.

        Apreciat de 3 persoane

  5. Felicitări, Dorina!
    Un articol incisiv, scurt si la obiect, care efectiv mă unge pe suflet!
    Citesc autori romani, unii sunt cu adevărat buni, alții nu prea; ceea ce conteaza cu adevărat este ca nu prea știu ce înseamnă cu adevărat criticile: unii si le asuma, alții încearcă sa-ți explice ce nu a putut pricepe mintea ta…

    Apreciat de 3 persoane

  6. Disputele nu vor înceta niciodată, indiferent de subiect. Suntem greu de mulţumit şi cumva am făcut o pasiune din a-l contrazice pe celălalt sau a-l discredita. Aş că discuţiile alea prinse când va apărea la orizont un alt subiect. Bine că avem de unde alege, slavă Domnului oferta e practic nelimitată şi toate gusturile pot fi satisfăcute.
    Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă pe „mama” lui Harry Potter ar fi chemat-o Maria Popescu.Încerc să-mi fac un scenariu-n minte.

    Apreciat de 3 persoane

  7. Ce îmi place acest articol. Nu prea citesc cărți românești ale scriitorilor noștri contemporani, dar observ o ‘avalansa’ de asemenea scriitorasi pe Facebook și pe grupuri, personaje care scriu o carte sau 100 și apar pe la tot felul de evenimente, dar ale caror nume nu le retine nimeni. Ce înseamnă in ziua de azi sa fii cu adevarat scriitor? Dar cat de mult înseamnă sa fii valoros și sa ai un public al tau nu doar bloggeri de carte mituiti cu cate un titlu pentru a te ridica in slavi. Eu prefer literatura străină sau literatură română veche. 😁

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.