Despre autoare:
Ayşe Kulin (n.1941) este una dintre cele mai citite scriitoare din Turcia de azi. Scrie romane, povestiri și scenarii de film și televiziune. Cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi și s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare. A fost căsătorită de două ori și are 4 copii. Locuiește în Istanbul, împreună cu familia sa.
Despre carte:
Aparent, Ultimul tren spre Istanbul este o poveste de dragoste, în realitate însă, tema principală a romanului o reprezintă atrocitățile comise în timpul celui de-al doilea război mondial în numele diferențelor de ordin religios.
Ultimul tren spre Istanbul a fost pentru mine o lectură interesantă, în primul rând pentru că mi-a oferit o altă perspectivă asupra celui de-al doilea război mondial, venind dintr-o cultură diferită. Tot ce am citit până acum despre acest subiect (nu neapărat unul dintre favoritele mele) a fost scris de autori americani sau britanici și e prima dată când citesc ceva pe tema asta scris de un autor turc.
Cu toate că e o lectură interesantă, nu e, totuși, un roman istoric de referință despre Turcia sau despre migrația evreilor. Nu este nici un roman politic, deși politica are un rol important și nici unul despre religie, deși e una dintre subiectele importante. Nu e nici măcar un roman de dragoste, povestea celor doi îndrăgostiți fiind folosită doar ca un pretext.
Ultimul tren spre Istanbul este o carte despre toate astea și mult mai mult decât atât: onoare, familie, tradiție, respect, prietenie, compasiune. Toate teme generoase și profunde, și abordarea lor într-o carte de 300 și ceva de pagini poate fi dificilă.
Deși nu are, poate, profunzimea la care m-aș fi așteptat, este totuși o carte bine scrisă. Pot spune că am făcut cu Ultimul tren spre Istanbul o călătorie despre care aș fi vrut să fie mai bogată în emoții și evenimente și pasageri mai interesanți. La final, rămâi cu un gust amar și cu întrebarea (care n-o să-și găsească niciodată răspuns): cum de a fost posibil să se întâmple așa ceva?
În prima jumătate, „călătoria” decurge cumva lin, abia în partea a doua, lucrurile încep să se precipite, pentru ca totul să capete accente dramatice după îmbarcarea în trenul care avea să ducă spre Istanbul, adică spre libertate, bărbați, femei, copii, tineri și vârstnici, evrei, turci și de alte naționalități, toți oameni care aveau un singur scop: să-și salveze viața.
Personajele
Romanul are un număr mare de personaje, lipsite însă de substanță. Sunt plate, reprezentând mai degrabă niște tipologii, fiind imposibil să te atașezi de ele. Sigur că poți empatiza cu unele dintre ele, atunci când citești despre ororile care li s-au întâmplat, dar dincolo de asta, le-am perceput doar ca pe niște mijloace folosite pentru exprimarea opiniilor autoarei.
Minusuri
- personajele, cumva neterminate, nefinisate, reci, distante
- lipsa unei structuri unitare, acțiunea pare cumva fragmentată
- utilizarea unor clișee: nemții sunt răi, francezii slabi, turcii nobili și umani, iar evreii cam neajutorați.
Apropo de povești de dragoste, dacă e vreuna în romanul acesta, e dragostea pe care Ayșe Kulin o poartă țării sale și compatrioților ei. Se vede asta din felul în care scrie atât despre Turcia, cât și despre locuitorii ei. Istanbulul e singura „gară” prin care trece trenul căreia îi acordă mai multă atenție. Mi-ar fi plăcut ca și celelalte „gări” – Ankara, Paris, Marsilia, Cairo – să fie mai mult decât niște halte prin care trece trenul, în grabă.
Siluetele moscheilor cupolele, platanii de pe dealuri și minaretele înălțându-se către cer. Era, cu adevărat, o priveliște uluitoare. Pe dealuri, florile roșii ale arborilor Iudei începeau să se deschidă. Istanbulul părea o acuarelă uriașă: purpuriul, albastrul și verdele se întrepătrundeau cu nuanțe de cerneală neagră. Peste trei zile avea să plece din acest oraș extraordinar, ca să meargă într-o zonă de război.
Evaluarea mea
- Subiect – interesant, dar insuficient exploatat
- Scriitură – nepretențioasă
- Redactare – îngrijită
- Traducere – bună
- Copertă – frumoasă, sugestivă
- Goodreads 3/5 stele.
Cartea poate fi comandată pe Elefant, Libris sau Cartepedia.
Am aflat multe lucruri despre care nu stiam , interesanta , dar nu m-a dat pe spate.Si eu i-am acordat aceiasi nota.
ApreciazăApreciază
Da, interesantă și atât :).
ApreciazăApreciază
SUna bine. Sa ști ca mă tentează si pe mine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane