Cine a ucis-o pe Nora Jones? de E.O. Chirovici – recenzie

Despre autor:

E.O.Chirovici (n.1964) este un jurnalist și scriitor român, economist de profesie, care trăiește și scrie în Marea Britanie. Poți citi mai multe despre E.O.Chirovici aici.

Despre carte:

Cine a ucis-o pe Nora Jones? este un roman polițist parcă inspirat din romanele Agathei Christie, începând chiar cu titlul, altfel bine ales, mai ales că primește, la sfârșit un răspuns absolut neașteptat. Poate tocmai de aceea este un roman polițist cu toate ingredientele necesare: o crimă, o amestecătură de povești personale care-i fac suspecți pe protagoniștii lor, un polițist care investighează cazul. Are în plus, și un ingredient la fel de neașteptat ca finalul: un haz nebun.

În Sommerville, un liniștit orășel britanic, este descoperit cadavrul Norei Jones, o doamnă în vârstă, care locuia singură în casa sa de pe strada Ulmilor. De fapt, nu chiar singură dacă o punem la socoteală și pe pisica sa Sybille. Nora Jones părea să fi fost ucisă cu ciocanul de frăgezit carnea, care a fost descoperit în apropierea cadavrului.

Din acea clipă, totul se schimbă în Somerville. Toată lumea pare preocupată să afle cine e criminalul. Mai mult decât atât, mulți încep propriile investigații: un polițist, un redactor de la ziarul local și chiar căpetenia Asociației Apașilor, un puști foarte simpatic căruia îi plăcea să se joace de-a indienii.

Cât despre suspecți? Toată lumea se califică pentru calitatea de suspect: avocatul, pastorul, o prietenă a victimei, un hoț de pitici de grădină, menajera sau chiar un tinichigiu apărut pe neașteptate în mica localitate.

Pe lângă toate aceste personaje, mai e unul foarte pitoresc, care dă culoare întregii povești: înstăritul afacerist local Sommerset, care trăia în lumea lui, de unde părea că revine câteodată în Somerville.

Foarte amuzante dialogurile dintre personaje. Mi-a plăcut replica unei casiere de la gară dată unui redactor pasionat de trenuri și dornic să publice un articol despre anularea unui tren: „Nu-i treaba ta, moșule!”. Cum ar fi să vedem și în realitate pe cineva replicând asta acelor stative de microfon care pun, de multe ori, întrebări atât de prostești încât te miri de unde le scot?