Secretul orhideei de Lucinda Riley – recenzie

secretul-orhideei

Despre autoare:

Lucinda Riley (n.1966, Irlanda) este o scriitoare de romane de ficțiune istorică. Și-a petrecut primii ani de viață în Irlanda, după care, împreună cu părinții, s-a mutat în Anglia. A fost actriță de teatru, film și televiziune, dar, din cauza unei probleme de sănătate, a fost nevoită să-și întrerupă cariera artistică, s-a căsătorit și a început să scrie. A publicat primul roman la vârsta de 24 de ani.

Cărțile ei au fost traduse în peste 35 de limbi și s-au vândut în lumea întreagă, în peste 15 milioane de exemplare.

Este căsătorită și are 4 copii.

Despre carte:

Secretul orhideei  este un roman de ficțiune istorică care mi-a plăcut foarte mult. Aș zice că aduce pe undeva cu unele dintre cărțile scrise de Kate Morton. Stil de scris asemănător, două povești de viață la o distanță mare de timp, un conac englezesc și un secret de familie care se lasă greu descoperit.

Am fost surprinsă să citesc pe Goodreads că unii cititori au asemănat cartea cu un chic-lit, mie nu mi s-a părut deloc așa.

Totul începe cu povestea unui prinț al Siamului care îi dăruiește femeii pe care o iubește o pretinsă orhidee neagră. Pretinsă, pentru că era, de fapt, o floare vopsită, fără ca prințul să știe asta.

După acest început mai degrabă ludic, povestea se mută în Anglia, în Norfolk, unde Julia Forrester, o pianistă celebră, deplânge moartea tragică a soțului și a micului său fiu.

Destinul o duce pe Julia la Wharton Park, un conac englezesc, locul copilăriei sale, unde a petrecut multe ore în sera unde bunicul său, grădinar la moșie, creștea flori exotice. odată cu întoarcerea la Wharton Park, Julia îl revede și pe Kit, noul lord Crawford, moștenitorul domeniului. Povestea de iubire a celor doi este brusc întreruptă de un eveniment neașteptat.

Între timp, Elsie, bunica Juliei, începe să-i spună o poveste din trecut. În timpul celui de-al doilea război mondial (nu al primului război mondial, așa cum scrie pe coperta a aptra a cărții!), Harry Crawford este trimis în Orient, este luat prizonier, iar după patru ani de detenție în Changi, odată eliberat și ajuns în Banghkok, se îndrăgostește de Lidia, o tânără thailandeză. Doar pe Harry îl așteaptă acasă Olivia, soția sa, și responsabilitatea unui vast domeniu nobiliar. Apropo de episodul thailandez, este preferatul meu din toată cartea.

Ce legătură este între cele două povești, rămâne să descoperi dacă citești cartea (no spoiler :)).

Un personaj de neînțeles

Harry Crawford, moștenitorul domeniului Wharton Park, are, în tinerețe, probleme cu descoperirea propriei sexualități, după care se căsătorește cu Olivia, care devine practic captivă într-o căsătorie lipsită de iubire din partea soțului. În Thailanda, Harry se îndrăgostește de Lidia, dar se întoarce în Anglia, chipurile ca să pună capăt căsătoriei sale și să-și anunțe familia că este decis să-și refacă viața alături de Lidia. Doar că socoteala din Thailanda nu se potrivește cu cea din Anglia și lucrurile se complică pentru indecisul Harry. Mai mult decât atât, Harry se folosește de Bill, grădinarul său, cu mâinile căruia încearcă să scoată castanele in foc. N-am putut să înțeleg deloc deciziile pe care le lua Harry Crawford.

Ce mi-a plăcut

  • în afară de cele două povești, care duc la un final fericit, după unii, cartea prilejuiește cititorului o călătorie prin cețosul Norfolk englezesc, prin însorita Rivieră franceză și prin exotica Thailanda.

Ce nu mi-a plăcut

  • traducerea, cam șchioapă, pe alocuri, care îngreunează uneori lectura; de exemplu, a face diferența ar suna mai bine nu contează sau nu are importanță
  • coperta – mediocră ca realizare grafică și neglijentă (coperta a patra, de necitit, cu fonturi albe pe fond galben și cu confuzia între cele două războaie mondiale).

Ce mi-ar fi plăcut

  • mai multe arome culinare; cu siguranță, gastronomia franceză are mai multe de oferit decât roșii și brânză plus niște vin rose, iar cea thailandeză mai mult decât lapte de cocos și supă de lemon-grass.

Recomandări

  • un roman de ficțiune istorică excelent, care se citește ușor, perfect pentru un weekend relaxant
  • o carte pentru fanii scriitoarei Kate Morton.

Evaluarea mea

  • Subiect           – două povești de viață și un secret de familie bine ascuns
  • Scriitură        – plăcută, ușor de parcurs
  • Redactare      – bună
  • Traducere      –  mediocră
  • Copertă          – cartea asta merită o copertă mai bună
  • Goodreads       5/5 stele.

Cartea poate fi comandată pe ElefantLibris sau Cartepedia.

Lectură plăcută!

Reclame

2 gânduri despre &8222;Secretul orhideei de Lucinda Riley – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.