Nuferi negri de Michel Bussi – recenzie

Despre autor:

Michel Bussi (n.1965, Franța) este scriitor, politolog și profesor de geografie la Universitatea din Rouen. Deși a început să scrie în anii ’90, a publicat abia în 2006 primul său roman, Code Lupin (inspirat de o excursie la Roma și de Codul lui da Vinci a lui Dan Brown). A fost tradus în 25 de țări și se numără printre cei mai reputați scriitori contemporani de romane polițiste.

Despre carte:

Roman publicat în 2018 de Polirom
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 376
ISBN: 9789734674152

nuferi-negri

Nuferi negri e un roman al cărui titlu m-a intrigat de la bun început. Nuferii sunt albi, uneori roz sau galbeni, dar nuferi negri? Apoi am aflat că e un roman a cărui acțiune se petrece în Giverny, satul în care Claude Monet și-a petrecut ultima parte a vieții. Și, mai mult decât atât, că e un roman în care se întâmplă niște crime. Giverny, locul unde Monet a pictat nuferi timp de 30 de ani (se pare că au fost peste 270 de tablouri cu nuferi), mistere, crime și promisiunea unui roman interesant, iată „ingrediente” suficiente ca să mă facă să vreau să citesc cartea.

Nuferi negri e o carte pe care vrei s-o recitești imediat ce ai terminat-o. Odată ce misterul a fost dezlegat, ai vrea să te reîntorci, doar, doar, o să găsești răspuns la întrebarea „Cum de nu m-am gândit la asta?”.

Nuferi negri e un roman despre care aproape nu poți vorbi fără să dezvălui câte ceva despre desfășurarea acțiunii. E o carte care trebuie citită, nu povestită.

Povestea începe cu descoperirea cadavrului lui Jerome Morval, medic oftalmolog, pe malul pârâului care străbate satul Giverny, în apropierea grădinii lui Monet. O crimă în Giverny, un loc idilic, pe care iubitorii impresionismului l-au transformat într-un adevărat loc de pelerinaj?

Cred că unul dintre elementele care dau farmec romanului lui Bussi este tocmai contrastul dintre satul acela viu, strălucitor și romantic și întâmplările macabre care se întâmplă în imediata apropiere a casei roz a lui Monet (unde se naște chiar o idilă).

casa-monet-giverny
Casa lui Monet din Giverny

Ancheta morții lui Jerome Morval este condusă de inspectorul Laurenc Serenac, un tânăr provensal proaspăt sosit în Normandia, care este ajutat de mult mai simpaticul Silvio Benavidez, un polițist de origine portugheză. Se dovedește că medicul era pasionat de pictura lui Monet, mai ales de nuferi, dar și de femei, având numeroase aventuri extraconjugale. În plus, în buzunarul lui este găsită o carte poștală care pare adresată unui copil de 11 ani. Prin urmare, criminalul ar putea fi un soț încornorat, un traficant de opere de artă sau poate mama unui copil al lui Morval, dintr-o relație extraconjugală.

Personajele

E cam dificil să vorbesc despre personaje, fără să dezvălui misterul romanului.

Povestea se învârte în jurul a trei personaje feminine, prezentate încă de la început;

„Cea dintâi era răutăcioasă, cea de-a doua era mincinoasă, cea de-a treia, egoistă.

Satul lor purta un nume drăguț, ca de grădină, Giverny.”

Cele trei erau diferite, nu doar ca vârstă, dar aveau în comun un secret: toate trei visau să plece din Giverny. Pe măsură ce citești povestea, nu-ți rămâne decât să descoperi care-i una și care-i alta. O să mai spun doar că una dintre cele trei este și naratoarea poveștii.

Cea mică are unsprezece ani și își dorește să devină pictoriță, a doua are treizeci și șase și este învățătoarea din Giverny, iar a treia este trecută de optzeci de ani, trăiește izolată, într-un turn deasupra morii (de unde poate observa pe toată lumea) și are un tablou interesant.

Și tot trei sunt și anchetatorii. Inspectorul Laurenc Serenac pare la început un personaj interesant. E tânăr, chipeș, circulă cu o motocicletă Tiger și se îndrăgostește de învățătoarea din sat. Pe parcurs, însă, a sfârșit prin a mă dezamăgi.

Mult mai simpatic mi s-a părut adjunctul lui, Silvio Benavides, un polițist pasionat de grătare (avea în curte nu mai puțin de șaptesprezece!), un soț perfect și un tătic în devenire. Și un subaltern care se gândește, la un moment dat, la șeful lui ca la un posibil suspect.

La un moment dat, se insinuează în peisaj un personaj cam ciudat, fostul inspector șef Laurentin, retras la pensie de foarte multă vreme, dar care avea încă acces la arhivele poliției. Când cititți cartea, acordați-i atenție (mai multă decât i-am dat eu :)).

Gastronomie normandă

Dacă e o poveste care se întâmplă în Franța, n-are cum să nu fie și despre mâncare. Momentul gastronomic are loc pe terasa restaurantului L’Esquisse normande, într-o seară în care stephanie, învățătoarea din Giverny, se pregătește să-i spună soțului său că a decis să-l părăsească.

Pentru început, cei soți au comandat carpaccio cu foie gras și sare grunjoasă. Felul principal, émincé de magret de canard aux cinq poivres. Stropit cu vin, un Meursault de Bourgogne. iar la desert, două cupe de înghețată și șerbet de măr și rubarbă, decorate cu frunze de mentă. Cum reușea Stephanie să-și păstreze silueta perfectă, cu atâta mâncare la cină? Cred că au franțuzoaicele un secret bine păstrat :).

Mi-a plăcut:

  • felul în care autorul a recreat mediul local din Giverny, fără să apeleze la descrieri lungi și plictisitoare
  • pendularea permanentă între planurile temporale, fără ca cititorul să fie atenționat despre asta
  • lecția de istorie a artei pe care o oferă autorul, cu discreție, fără pretenții de erudiție.

Nuferi negri este un roman excepțional, care iese din tiparele romanului clasic, mult mai bun decât orice noir scandinav pe care l-am citit până acum. Mi-a plăcut atât de mult încât vreo trei zile n-am mai avut chef să citesc altceva. Un soi de reading slump, sau ceva.

Recomand cartea:

  • cititorilor de romane polițiste
  • celor cărora leplace să citească romane psihologice
  • pasionaților de artă
  • celor care vor să citească un roman de atmosferă foarte reușit.

Evaluarea mea

  • Subiect            – neașteptat, crime într-un spațiu idilic
  • Scriitură         – plăcută, agreabilă, interesantă
  • Redactare       – bună
  • Traducere       – bună
  • Copertă           – nu prea mi-a plăcut
  • Goodreads       5/5 stele.

Mulțumesc, Libmag, pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

Lectură plăcută!

Reclame

6 gânduri despre &8222;Nuferi negri de Michel Bussi – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.