Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy – recenzie

Despre autoare:

Brandy Purdy este o autoare britanică de romane de ficțiune istorică. A scris mai multe romane dedicate dinastiei Tudor, dar și altor personaje istorice.

Despre carte:

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor este un titlu de roman prost ales. Știu că e un început neobișnuit pentru un articol despre o carte, dar fiind un dinaroman istoric neconvențional, poate că merită asta.Titlul original, Queen’s Rivals, ar fi putut fi tradus mai simplu și mai sugestiv ca Rivalele reginei.

rivalitati-sangeroase

Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor spune povestea celor trei surori Grey, personaje interesante, dar despre care eu, cel puțin, nu știam prea multe. Știam că a existat Jane Grey, „regina de nouă zile”, dar cine era și de unde venea pe tronul Angliei nu prea știam. Autoarea le tratează cu oarecare simpatie pe cele trei surori, devenite pioni în jocul pentru putere, din cauza descendenței lor (mama lor, Frances, era fiica surorii lui Henic al VIII-lea, Mary Tudor), a căsătoriei și, uneori, a alegerilor pe care le făceau alții în locul lor.

Deși titlul nu e neapărat bine ales, el sugerează atmosfera romanului, una sângeroasă, cauzată de interminabilele rivalități ale membrilor unei dinastii (Tudor, în cazul de față), rivalități terminate pentru unii în temnițele Turnului Londrei, pe eșafod și, mai apoi, pe străzile însângerate ale Londrei. O atmosferă care m-a făcut să-mi dau seama (a câta oară?) că Vlad Țepeș era ucenic pe lângă regii și reginele Angliei, care ar fi putut la fel de bine să fie sursă de inspirație pentru un personaj gen Dracula.

Dincolo de atmosfera uneori macabră, autoarea a dat poveștii și o tentă distractivă, de caricatură. Nu o dată m-am simțit sufocată sub munții de dulciuri atent elaborate, pasiunea tatălui celor trei surori, sau sub fluviile de mătăsuri, catifele, brocarturi sau blănuri cu care se înveșmântau personajele. Nu e de mirare că nu erau capabile să se îmbrace singure și aveau nevoie de ajutor.

Cât despre dulciuri, tatăl surorilor Grey avea o cutie bine garnisită cu bunătăți:

„… prune confiate, violete glasate, migdale zaharisite, bomboane cu scorțișoară, ghimbir cristalizat, marțipan, caise glasate, felii delămâie și portocală zaharisite și napolitane cu anason.”

Personajele

Fiind cea mai celebră dintre cele trei surori, mă așteptam ca Jane să fie personajul principal al romanului, dar Brandy Purdy a ales să le acorde celor trei – cea deșteaptă, cea frumoasă și mica creatură grotescă, cum singure își spuneau – o importanță egală. Fiecare beneficiază de un portret amănunțit, dar neobișnuit, netradițional, adesea caricatural. De altfel, toate personajele sunt descrise în felul acesta, mai ales părinții celor trei. Și, în mod cu totul neașteptat, totul e văzut prin ochii și povestit de Mary Grey, cea mai mică dintre surori, și ca vârstă și ca înălțime.

N-aș spune că mi-a plăcut întotdeauna felul în care autoarea a ales să-și analizeze și să-și prezinte personajele, uneori exagerând peste măsură unele trăsături de caracter, dar e, cu siguranță, o abordare interesantă pentru un roman istoric.

Jane Grey, cea mai mare dintre surori, este portretizată ca o tânără studioasă, excesiv de cucernică, care refuză îmbrăcămintea luxoasă, preferând rochii simple, fără podoabe și care își dorește mai degrabă să fie o bună protestantă decât soția unui nobil. Este foarte încăpățânată, refuzând de multe ori să se supună mamei sale, motiv pentru care este pedepsită cu cruzime de către aceasta. Imaginea pe care i-o conferă autoarea este de inocentă sacrificată pe altarul ambițiilor de putere ale familiei sale. Mă așteptam să empatizez cu Jane, dar n-am reușit să o simpatizeze nici măcar o secundă. Dimpotrivă, mi s-a părut un personaj foarte enervant, chiar așa, victimă fiind.

turnul-londrei
Turnul Londrei

Katherine Grey este înfățișată ca o femeie romantică, dar cam vanitoasă și dornică să fie admirată de bărbați. Cu toate astea, când își găsește, în sfârșit dragostea, i se dedică trup și suflet și tot ce își dorește este să fie stăpâna propriei gospodării, mai degrabă decât regina Angliei.

Mary Grey, fiica cea mică, este naratoarea poveștii (o alegere interesantă). Mary era pitică, nu mai crescuse de la vârsta de cinci ani, și purta o cocoașă în spate. Această diformitate îi cauzează multe neplăceri, fizice și psihice. Mary este devotată celor două surori prin intermediul cărora își imaginează că poartă rochii frumoase și trăiește dragostea. Până la urmă, avea să găsească și ea un bărbat care s-o iubească.

Cele trei surori au un ritual menit să arate dragostea care le unește, dar și principala caracteristică a fiecăreia. Se adunau toate trei, uneori în fața unei oglinzi, și se prezentau, pe rând: cea deșteaptă (Jane), cea frumoasă (Kate) și mica creatură grotescă (Mary).

Cele două capete de afiș în rivalitățile de la curtea Tudorilor sunt cele două surori vitrege, Mary și Elizabeth.

Mary, poreclită cea Sângeroasă, fiica lui Henric al VIII-lea și a primei lui soții, Catherina de Aragon, se urcă pe tronul Angliei după ce o mare parte dintre cei care o instalaseră acolo pe Jane Grey, cu doar câteva zile în urmă, trădează și trec de partea catolicei Mary. Ea o trimite pe Jane în Turnul Londrei și apoi la eșafod și devine obsedată să aibă un moștenitor. doar că soarta nu o ajută, astfel încât, la moartea ei, îi urmează la tron sora ei vitregă, principala sa rivală.

Elizabeth I, regina fecioară, fiica lui Henric al VIII-lea cu mult contestata Ann Boleyn, vrea și ea să scape de toți potențialii rivali, printre care se numărau și cele două surori Grey rămase. O vreme, Elizabeth le ține la curtea regală, dar, la un  moment dat decide să le îndepărteze. Pe Kate o închide în turn și apoi o trimite la un conac, sub supraveghere strictă, iar pe Mary o exilează departe de Londra.

Părinții celor trei surori sunt cea mai ciudată pereche de personaje, de-a dreptul niște caricaturi. Mama, Frances, nemiloasă, abuzivă și destrăbălată, nu se sfia să-și pedepsească fiicele sau să-și ironizeze soțul, dar nici să participe la adevărate orgii. M-am întrebat cum de poate un asemenea personaj să fie fiica lui Mary Tudor și a lui Charles Brandon? Tatăl, Hal Grey, era un bărbat cu pasiuni ciudate și un bărbat laș, care se lăsa dominat de soție. Câteodată avea și sfaturi bune pentru fiicele lui:

„Dacă viața  îți oferă lămâi, taie-le felii și presară-le cu zahăr; dacă mâna sorții aruncă cu migdale spre tine, zdrobește-le și fă marțipan.”

Dacă recomand cartea și altor cititori?

Nu sunt prea sigură, ca să fiu sinceră. Dacă îți plac romanele Philippei Gregory, mai degrabă nu citi cartea. Dacă știi câte ceva despre familia Grey, s-ar putea să nu-ți placă prea tare, având în vedere marea libertate pe care și-a luat-o autoarea în portretizarea personajelor. Dacă vrei o lectură ușoară, de vară, atunci poți să dai cărții o șansă.

Evaluarea mea

  • Subiect            – interesant, dar cam superficial tratat
  • Scriitură          – trebuie să te obișnuiești puțin cu stilul
  • Redactare       – se putea mai bine
  • Traducere       – rezonabilă
  • Copertă           – interesantă
  • Goodreads       3/5 stele.

Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.

Lectură plăcută!

Reclame

2 gânduri despre &8222;Rivalități sângeroase la curtea Tudorilor de Brandy Purdy – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.