Despre autor:
Răzvan Exarhu (n.1969) este producător și prezentator de radio și televiziune, bucătar și autorul unei cărți cu fericirea în titlu. A publicat în presa scrisă, tipărită și online, a lucrat în publicitate și a făcut parte din juriul emisiunii Master Chef. Scrie pe blogul personal, unde publică rețete atât de savuroase, încât îți vine să te apuci de gătit chiar dacă nu ești vreun pasionat.
Despre carte:
Publicată în 2017 de Curtea Veche
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-606-588-959-0
Fericirea e un ac de siguranță e o carte pe care poți s-o citești toată odată, câte-un pic (un text, maxim două odată) sau deloc. Nici măcar nu e o carte, ci o culegere de texte apărute inițial în reviste sau pe blogul autorului, unde poate că n-ar fi fost rău să și rămână. Poate că citite din când în când, textele sunt mai digerabile, dar toate la un loc seamănă cu mâncarea, care deși gustoasă, ingerată în cantități prea mari, poate să-ți provoace indigestie. Chiar dacă te oprești cu câteva înghițituri înainte să golești farfuria, în momentul în care afli că autorul e de părere că „bătrânicilor disperate” , după cum le numește, „e ok să le dai din când în când o banană, când se enervează” (cam ca la maimuțe, nu?). Și excesul de „vorbe de duh”, nu doar de sare, zahăr și grăsimi poate dăuna grav sănătății. Mai bine să fie consumate în doze mici.
Am avut cu cartea asta o relație de râsu-plânsu, pentru că unele texte sunt amuzante și inteligente, așa cum mă și așteptam din partea autorului, dar altele, mai ales în partea a doua, sunt fie plictisitoare, fie m-au enervat de-a dreptul. Așa că, pe măsură ce citeam, cartea năpârlea cumva (a se citi: mai pierdea câte o steluță pe Goodreads, până a ajuns la una, ca să nu se dezintegreze cu totul.
O fi fericirea un ac de siguranță, ca acele prinse pe reverul capoatelor mamelor, bunicilor sau mătușilor noastre, dar, dacă nu ești atent, acul ăsta de siguranță se poate transforma într-o armă eficientă cu care să-i înțepi pe toți în jurul tău. Pe babele cocoșate, pe șoferii isterici din trafic, pe fetele care (toate) vor să devină curve și pe băieții care se pregătesc să devină șmecheri, pe pensionari, pe purtătorii de șlapi, mai ales albi, pe cretinii care vorbesc la radio, pe extratereștrii care au descoperit shaorma și pe cine se mai întâmplă să-ți stea în cale. O rezervă consistentă de ace de siguranță ai nevoie pentru cei doi din trei cretini care te înconjoară, tu fiind, cum altfel?, în treimea necretină a planetei.
Câteva kestii (vorba autorului) amuzante:
„Dragobetele ăsta e un fel de sărbătoare resuscitată la nervi, o mumie care mișcă un pic atunci când adie vântul de primăvară, un fel de #tuiguramăsii de marketing american, ce noi nu putem să facem ceva care nu interesează pe nimeni, care nu are legătură cu absolut nimic?!”
„Dar ce nu am să înțeleg niciodată este cum a fost posibilă apariția expresiei „fumezi ca un porc”.
„A văzut cineva vreun porc fumând? Și dacă da, cum proceda? Sunt dezamăgit de câtă răutate este pe lume, mai ales într-o țară în care ceafa de porc cu cartofi prăjiți e detectabilă deja în ADN.”
„Gândește pozitiv! Pe măsură ce golești un borcan cu zacuscă, el se umple cu melancolie.”
„Salata va fi de boeuf, chiar și dacă nu va avea carne.”
Recomandări
- Merită s-o citești? Da, dar nu uita să te oprești cu vreo sutăcincizeci de pagini, înainte de sfârșit :).
- S-o cumperi? Poți face și asta, nu se știe când ai nevoie de o porție de vorbe de duh.
- S-o împrumuți? Poate nu e o idee prea rea.
Evaluarea mea
- Subiect – vorbe de duh, mai mult sau mai puțin inspirate
- Scriitură – amuzantă, pe alocuri
- Redactare – foarte bună
- Traducere – nu e cazul
- Copertă – interesantă
- Goodreads 1/5 stele.
înțeleg că e dulce-amăruie, dar mai ales amăruie precum cireșele alea pe care poți să le mănânci doar în dulceață…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, bună comparație :).
ApreciazăApreciază