Despre autor:
Scott Mariani (n.1968, Scoția) este un autor britanic cunoscut pentru romanele sale cu Ben Hope. A studiat limbi moderne și cinematografie (se vede în romanele sale) la Universitatea Oxford. A lucrat ca translator, jurnalist freelancer și pianist într-o trupă profesionistă irlandeză. Este pasionat de muzică, arhitectură și astronomie. Locuiește în Țara Galilor. Mai multe despre Scott Mariani putem afla din interviul de la sfârșitul cărții.
Despre carte:
Publicată în 2011 de Nemira
Colecția Suspans
Format: 107×178
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 480
ISBN: 978-606-579-144-2
Conspirația Mozart este o carte dură, plină de împușcături și sânge pe pereți, dar cu toate astea e o carte ușor de citit. Spre deosebire de Zulu, de exemplu, care deși are mai puțin oameni omorâți, mi s-a părut foarte greu de digerat.
Conspirația Mozart e un thriller care pornește de la evenimente istorice mai puțin cunoscute – posibila apartenență a lui Mozart la francmasonerie și asasinarea lui prin otrăvire – și dezvoltă o intrigă care ține cititorul cu sufletul la gură până la final. Apropo de sfârșit, acesta a venit cu vreo 20-30 de pagini prea târziu. Am fost foarte dezamăgită de final, motiv pentru care i-am dat o stea mai puțin pe Goodreads.
Titlul cărții sugerează cititorului un posibil mister legat de Mozart pe care personajele cărții l-ar putea dezlega, dar compozitorul apare doar printr-o scrisoare probabil scrisă de Mozart, scrisoare care a adus în viața familiei Llewellyn un număr mare de probleme. Din păcate, scriitorul a intrat în foarte puține detalii legate de viața și moartea lui Mozart, cum m-aș fi așteptat și s-a concentrat mai degrabă pe diverse tipuri de armament. Mi-ar fi plăcut o incursiune mai consistentă în lumea misterioasă a masoneriei, dar am pătruns mai degrabă în lumea obscură a unora care se credeau urmașii membrilor Ordinului lui Ra (un fel de rivali ai masonilor) și participau la ritualuri sângeroase de execuție.
Personajele
Ben Hope, fost maior în forțele britanice SAS, fost student la teologie, este un fel de mascul alfa, care bate (și uneori omoară) tot ce-i iese în cale. La oamenii răi mă refer, desigur. A avut niște probleme în armată, așa că a fost nevoit să plece și să-și folosească abilitățile în alte circumstanțe, de exemplu, pentru salvarea unor copii răpiți. Sau prinderea asasinilor unui prieten din tinerețe.
Leigh Llewellyn, celebră cântăreață de operă, fostă iubită a lui Benhope în tinerețe, îl cheamă pe acesta în ajutor ca să descopere misterul de care pare să se fi înconjurat moartea fratelui ei, Oliver. Ei pornesc într-o nebunească aventură, începută la Londra și terminată la veneția. Episodul Veneția ar fi putut foarte bine să lipsească, după părerea mea. Se pare că autorul a gândit cu totul altfel. Un personaj destul de banal pentru o cântăreață de operă.
Markus Kinski este un polițist (sergent detectiv, mai exact) austriac decis să dezlege cu orice preț misterul morții lui Oliver Llewellyn, în ciuda opreliștilor puse de superiorii săi, care pretindeau că moartea a fost una accidentală.
Philippe Aragon este un personaj cu o dezvoltare interesantă. Markus Kinski, polițistul nu avea o părere prea bună despre el.
„Fiul unui bogătaș, care credea că e cool să fii socialist. Cum îl chema? Philippe nu mai știu cum. Philippe Aragon. Marele rahat de speranță pentru Europa.”
La început, și eu credeam că e o unealtă o răului, un personaj malefic, dar până la urmă s-a dovedit unealta cu care întreaga conspirație a fost dată în vileag.
Mai sunt și personajele negative, Victor Kroll și Jack Glass, atât de siniștri încât te poți întreba cum de e posibil să existe, chiar și în imaginația unui scriitor.
Mozart și marketingul
Până să citesc romanul lui Scott Mariani, asocierea asta mi s-ar fi părut ca cea cu baba și mitraliera. Totuși, se pare că Mozart, mason de frunte, ar fi compus Flautul fermecat ca să îmbunătățească cumva imaginea masoneriei, aflată în declin la vremea respectivă (1791).
„Un spectacol pe care toată lumea să-l îndrăgească, compus într-un stil popular. O operă a oamenilor, care să predice ideile masonice despre educația omului spre o moralitate mai înaltă prin înțelepciune, iubire și bunătate, vestind tranziția către o nouă ordine socială. Plină de simboluri mistice care să glorifice francmasonii și filosofia lor.”
Dar pentru că ar fi dezvăluit prea multe secrete, teoria conspirației zice că Mozart ar fi fost asasinat de către masoni.
Un birou de șef
„Același talmeș-balmeș de dosare și foi puse unele peste altele, același miros rânced de cafea de la celor o mie de căni care nu erau niciodată terminate, împrăștiate peste tot prin birou. Același șef posomorât, parcă hărțuit de cineva, cu o expresie de oboseală întipărită pe chip și afundat în scaunul din spatele biroului. Șeful făcea parte din mobilă, dacă nu chiar din clădire. Devenise o tradiție să-l vezi stând acolo, era ceva ce nu te așteptai să se schimbe vreodată.”
Îți sună cunoscut?
Recomandări
- dacă-ți plac teoriile conspirației și suspansul, atunci ai în Conspirația Mozart exact o carte pentru tine
- dacă vrei o carte plină de adrenalină, atunci citește romanul Conspirația Mozart.
Conspirația Mozart e o carte alertă, dinamică, cumva cinematografică, iar interviul cu Scott Mariani de la sfârșit, lămurește unele lucruri. Sincer, n-am înțeles comparația pe care unii cititori au făcut-o cu Codul lui da Vinci a lui Dan Brown, mie mi se pare că nu e nicio asemănare între cele două romane. Dan Brown încearcă niște explicații (plauzibile sau nu, rămâne la latitudinea cititorului să decidă) asupra unor fapte din trecut, pe cțnd Scott Mariani lasă cu totul supozițiile privind moartea lui Mozart pe seama cititorului. În plus, Conspirația Mozart are un număr mult mai mare de morți violente decât oricare dintre cărțile lui Dan Brown.
Evaluarea mea
- Subiect – o scrisoare a lui Mozart pune în pericol viețile multor oameni
- Scriitură – cinematografic
- Redactare – bună
- Traducere – bună
- Copertă – nu prea reușită
- Goodreads 4/5 stele.
Cartea poate fi comandată aici, aici sau aici.