Construcția poate+infinitivul unui verb se pare că dă mari bătăi de cap unora, inclusiv unor persoane importante din viața publică a cetății, după câte se poate observa.
În ce privește posibila apariție a ceva, formularea corectă e POATE APĂREA și nu POATE APARE, cum par să creadă unii. Adică, poate urmat de infinitivul verbului, adică A APĂREA (verb de conjugarea a II-a, cu terminația în ea, nu de conjugarea a III-a, cu terminația în e). Niciodată A APARE, pentru simplu motiv că verbul acesta nu segzistă, mon cher! Pardon my French :)).
Deci, respectul în trafic nu poate apare, nu din cauză că traficanții (le putem zice așa participanților la trafic?) sunt cam delăsători în privința asta – ca să mă exprim frumos, elegant, cât de cât 🙂 – ci pentru că verbul A APARE nu s-a inventat încă. Dar, cine știe, la cât e de flexibilă limba română, mai ceva ca o contorsionistă, oricând poate apărea ceva nou. În orice caz, el (respectul) nu poate apărea niciodată din lună ci doar dacă respectivii participanți la trafic își aduc aminte de cei șapte ani de acasă. Dacă nu, nu.
Regula este valabilă și pentru alte verbe de conjugarea a II-a, cum ar fi a încăpea sau a plăcea (nu a încape sau a place). Adică, întotdeauna poate încăpea și poate plăcea și niciodată nu poate încape și nu poate place.
Recomandare: Dacă nu ești sigur care e varianta corectă, poți folosi formula poate să apară (respectiv poate să placă, poate să încapă), ca să fii sigur că nu greșești.
”Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.”
Lucian Blaga
(Deci verbul cu pricina a fost inventat!)
ApreciazăApreciază
De cine a fost inventat verbul cu pricina? După logica asta, și forma „atuncea” e corectă. Sau?
ApreciazăApreciază