Șapte ani în Provence de Ioan T. Morar

Despre autor:

Ioan T. Morar (n.1956, Șeitin, jud. Arad) a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1981), după care a lucrat ca profesor de limba română la Lugoj. Din 1987, a devenit redactor la publicații studențești, iar mai târziu la câteva publicații naționale. A lucrat și în televiziune, ca redactor-șef la Varietăți, a fost membru al grupului Divertis și membru fondator al Academiei Cațavencu. O scurtă perioadă a fost consulul României la Marsilia, iar, în prezent, locuiește, împreună cu soția sa, Carmen, în localitatea provensală La Ciotat.

Despre carte:

Publicat în 2018 de Polirom
Data apariției: Mai 2018
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 336
ISBN: 9789734673216

Șapte-ani-în-Provence

Când Ioan T. Morar s-a reîntors în orașul copilăriei sale, Arad, ca să-și lanseze ultima carte, Șapte ani în Provence, m-am dus la lansare împinsă mai mult  de curiozitate. Văzusem cartea, mi-a plăcut coperta, mi-a plăcut ideea unei cărți despre Provence, un loc față de care am o atracție irezistibilă (deocamdată, doar livrescă, n-am reușit încă să ajung acolo).

Așa cum am mai scris. nu am neapărat o relație privilegiată cu literatura română, așa că nu aveam, totuși, mari așteptări de la carte. Ei bine, m-am înșelat. Șapte ani în Provence e o lectură neașteptat de agreabilă, e mai mult decât un ghid de călătorie, mai mult decât jurnalul unui român stabilit departe de casă, mai mult decât o lecție de istorie a artei sau a literaturii. E toate astea la un loc și mai mult decât atât. E, după mărturisirea autorului, o tapiserie colorată despre Provence, în care apar măslini, castele, marea, Picasso, lavanda, Hemingway, denimul, primele filme ale fraților Lumiere, vinurile provensale, povestea unui aventurier devenit rege în Andorra, toate astea și multe altele într-o devălmășie încântătoare.

Șapte ani în Provence e o carte alcătuită din texte publicate în revista Orizont, în perioada 2014-2018. Asta nu face din ea o carte fragmentată, ci pare o carte gândită ca un întreg. Chiar dacă referirile repetate la unele chestiuni pot deveni obositoare, la un moment dat. Cum ar cele despre primele filme făcute în La Ciotat.

Citind cartea Șapte ani în Provence, ai parte de o călătorie foarte interesantă în Provence, în compania unui ghid foarte bine documentat. Unul de la care ai ocazia să afli lucuri interesante (unele chiar picanterii) despre personalități ale viații artistice. Și literare, dar literatura e tot o formă a artei, până la urmă. Printre ei se numără: Rimbaud, Verlaine, Picasso, Hemingway, frații Lumiere, Marcel Pagnol, Sophia Loren, ș.a.

Șapte lucruri pe care le-am aflat citind cartea

  1. De unde vine cuvântul bauxită, despre care am învățat la școală, la geografie, parcă, la lecțiile despre zăcămintele de minerale ale lumii.
  2. Ce legătură există între damigeană și Jeanne, regina Neapolelui, contesă de Provence și prințesă de Ahaia (Grecia).
  3. Ce are apa minerală Perrier cu Bârladul.
  4. În Provence nu ai voie să-ți culegi via (strugurii, mai exact) când ai tu chef, ci doar atunci când autoritățile locale dau startul oficial al operațiunii.
  5. Poetul italian Petrarca a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde s-a îndrăgostit de Laura, măritată cu un strămoș al marchizului de Sade.
  6. Inventatorul pastis-ului era și un pictor pasionat.
  7. În Provence, există muzee dedicate santon-ilor, figurine care populează scena Nașterii în ieslea amenajată de Crăciun.

Șapte întrebări pentru autor

  1. Pe când o ediție cu ilustrații?
  2. Când se apucă să învețe petanque?
  3. A făcut, până la urmă, o donație atunci când a vizitat Palatul Lumiere?
  4. De ce n-a scris mai mult(e) despre gastronomia provensală (întrebare de gurmand :))?
  5. Și-a făcut un costum de nobil din Provence pentru carnavalul din La Ciotat, așa cum își propusese?
  6. I se face câteodată dor de Arad? Asta recunosc că e o întrebare la care aș putea să ghicesc răspunsul, dacă am în vedere amintirile arădene pe care le evocă cu nostalgie, aș zice.
  7. Chiar nu putea găsi un titlu mai inspirat? Am înțeșes că se fac șapte ani de când locuiește în Provence, dar prea sună a corcitură (pardon my French!) între Un an în Provence și Șapte ani în Tibet.

Update: Cu neașteptată promptitudine, au sosit și răspunsurile. Le poți citi mai jos, în secțiunea de comentarii.

O lecție de marketing

Paul Ricard a fost pe lângă inventator de băuturi alcoolice (celebrul pastis care-i poartă numele), pictor, susținător al artelor, primul sponsor al Turului Franței, dar și un abil om de afaceri.

„La succesul băuturii nu a contribuit numai rețeta, ci și, mai ales, acțiunile de marketing ale lui Paul Ricard. De pildă, este faimoasă povestea din timpul Crizei Suezului (1956), când lui Paul Ricard, care avea deja o producție distribuită în toată Franța (dar și în Italia și Spania), i-a venit o idee genială: a cumpărat cămile, le-a numit „Caravana setei” și le-a plimbat încărcate cu lăzi cu pastis pe marile bulevarde, aprovizionându-și clienții. Da, e criză de petrol, dar asta nu înseamnă că oamenii trebuie să rabde de sete.”

Evaluarea mea

  • Subiect            – viața în Provence, un subiect foarte ofertant
  • Scriitură          – text memorialistic, scris cu vervă și cu accente amuzante
  • Redactare     foarte bună (ar fi culmea la un profesor de română  să fie altfel!)
  • Copertă           – grafică frumoasă, dar calitate foarte slabă (merită o copertă mai bună cartea asta)
  • Goodreads      5/5 stele.
Reclame

8 gânduri despre &8222;Șapte ani în Provence de Ioan T. Morar&8221;

  1. Dragă Dorina Dănilă,
    Mulțumesc mult pentru cronică! Mi-a făcut plăcere revederea noastră, după atîția ani (zeci!) din Librăria Corina din Arad.
    Voi intra în joc și voi răspunde întrebărilor:
    1) o ediție ilustrată este costisitoare, mai ales dacă vrei ilustrații de calitate. Internetul face posibil accesul la imagini din Provence. Poate voi reuși să public un dosar cu fotografii din arhiva proprie, cîndva
    2) Da, pînă la urmă va trebui să învăț petanque. Un pas spre naturalizarea provensală am făcut, m-am obișnuit cu pastisul 🙂
    3) Am donat 10 euro
    4) Gastronomia provensală, rafinată și țărănească în același timp,merită un condei mai avizat 🙂
    5) încă nu mi-am făcut costum de nobil, dar nu am eliminat ideea din planurile mele
    6)Mi se face dor de Arad. Din cînd în cînd visez cu orașul…Oircît de provensal aș deveni, identitatea mea de arădean rămîne neschimbată. Mi-ar fi plăcut să particip la festivalurile și întîlnirile literare arădene, dar dacă nu am fost invitat…
    6)Alegerea titlului a fost un gest de marketing. Deși, nu e nici o exagerare, în mai 2018 am împlinit 7 ani în Provence. Titlurile cu cifre prind mai bine, se zice. Apoi, am făcut cu ochiul, cu titlul ăsta, britanicului care s-a astins acum cîteva luni și care a scris Un an în Provence.

    Altă întrebare!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Din păcate, în lumea cărților serioase, trebuie mai întîi să scrii, abia apoi să publici! S-au văzut autori care au publicat fără să scrie, dar asta e altă poveste 🙂
    Mă pregătesc să scriu o nouă carte. lansarea, dacă om fi bine, într-un an, doi

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.