Aurul maorilor de Sarah Lark

Despre autoare:

Sarah Lark (n.1958) este o autoare de origine germană, despre care am scris aici.

Despre carte:

Publicat în 2018 de RAO
Format: 210×130
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 743
ISBN: 978-606-609-816-8

aurul-maorilor

Aurul maorilor este un roman de ficțiune istorică despre colonizarea Noii Zeelande. Este, în același timp,  un roman de dragoste, o iubire neîmplinită, în care viața îi desparte nemilos pe cei doi timeri îndrăgostiți. Aurul maorilor este și un roman de aventuri, în care lupta pentru supraviețuire e aprigă și, adesea, mortală. Și, nu în ultimul rând, Aurul maorilor este o carte lungă, prea lungă după părerea mea.

Kathleen O’Donnell și Michael Drury sunt doi tineri irlandezi care trăiesc o frumoasă poveste de dragoste într-un sat irlandez atins de o foamete cumplită (căreia i s-a spus și foametea cartofilor). Visul lor de a pleca în America și a începe o viață nouă este curmat însă brusc. Destinul a vrut, se pare, ca Michael să fie deportat în Australia, iar Kathleen să se căsătorească cu Ian Coltrane și să emigreze, împreună, cu el în Noua Zeelandă. Ei încep o viață nouă la celălalt capăt al lumii, dar în străfundul sufletului, speră (mai ales el) că se vor reîntâlni cândva.

Între timp (uite că ajuns să folosesc expresia preferată a traducătorului :)); Lizzie Owens, o tânără care își câștiga existența vânzându-și trupul pe străzile Londrei, este deportată și, pe vaporul care o ducea în Australia, îl cunoaște pe Michael și se îndrăgostește de el.

Personajele

O să spun de la început că nu mi-a plăcut niciun personaj în mod deosebit. Cele feminine sunt cam neconvingătoare, iar bărbații sunt brutali, violenți și capabili să facă orice ca să obțină ce vor. Să înșele, să trădeze și unii chiar să omoare. Există și o excepție, pastorul Peter Burton, un personaj destul de șters, de altfel.

Kathleen provine dintr-o familie săracă irlandeză și lucrează ca fată în casă pe moșia unui lord. După ce rămâne însărcinată cu Michael și acesta este deportat, se mărită cu Ian, un negustor de cai din sat și emigrează împreună în Noua Zeelandă. Viața lor nu este deloc una fericită, dar mi-a fost greu să înțeleg de ce s-a lăsat copleșită de vină și și-a găsit refugiul în sfaturile unui preot catolic cam habotnic. Un personaj care parcă plutea mereu pe norișorul ei. Evoluția personajului nu este una convingătoare și nu am putut empatiza deloc cu ea.

Lizzie, tânăra prostituată, pe de altă parte, are un traseu mai interesant și mai aventuros. N-aș putea spune de ce, totuși, nu mi-a plăcut personajul. Mi-a plăcut, în schimb, cum s-a integrat în comunitățile de maori. Mi s-a părut interesant și că cele două personaje feminine sunt văzute din perspective diferite, chiar de către bărbatul pe care-l iubesc.

Michael este imatur, încăpățânat, egoist, cu un ego exacerbat și n-am înțeles cum de a fost posibil ca cele două femei să-l iubească atât de mult. Parcă îți vine să-l zgâlțâi bine și să-i zici: Hey, revino cu picioarele pe pământ!

Există, totuși, și un personaj simpatic, Claire Edmunds. O femeie căreia îi plăcea să citească, romantică, dar cu spirit practic (mai puțin în treburile casnice) și care lua, de multe ori, decizii, atunci când Kathleen nu era capabilă s-o facă.

Ce mi-a plăcut

  • documentarea migăloasă pe care a făcut-o autoarea ca să scrie cartea și felul ingenios în care a îmbinat evenimente și personaje reale cu elemente de ficțiune, astfel încât să iasă o poveste interesantă
  • incursiunea în viața comunităților de maori, mai consistentă decât în trilogia Norului Alb, așa încât am putut afla multe lucruri interesante despre tradițiile și ritualurile lor.

Ce nu mi-a plăcut

  • dimensiunea mult supradimensionată a cărții. Puteau să-i lipsească vreo 200 de pagini fără ca asta să dăuneze poveștii. Parcă pe măsură ce cititorii își pierd răbdarea să citească texte lungi, unii autori capătă un soi de logoree și nu se mai opresc din scris 🙂
  • traducerea foarte proastă, uneori am avut impresia că au folosit Google translate. De fapt, au folosit Graal Soft, orice o fi însemnând asta.

Recomandare

  • înarmează-te cu multă răbdare, mai ales până treci de prima jumătate. După aceea, lucrurile devin mult mai interesante.

Evaluarea mea

  • Subiect           – colonizarea Noii Zeelande
  • Scriitură         – lejeră
  • Redactare      rezonabilă
  • Traducere      foarte proastă
  • Copertă          nu prea reușită, nu iese în evidență titlul și nici combinația de culori nu e prea grozavă
  • Goodreads      3/5 stele.

Mulțumesc, Libmag, pentru exemplarul oferit pentru o recenzie onestă.

Lectură plăcută!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.