Povestea lăcrămioarei

Lăcrămioara (în latină Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene, care face parte din familia Ruscaceae. I se mai spune și mărgăritar, clopoțel, dumbrăvioară sau iarba Sfântului Gheorghe. Numele științific al plantei este inspirat de locul unde crește (în vale) și de perioada anului în care înflorește (luna mai).

Planta este originară din Europa, nordul Asiei și America de Nord. Înflorește în aprilie-mai și are o tulpină înaltă de 15-25 cm, două frunze mari, eliptice și o inflorescență simplă, albă, cu miros plăcut, motiv pentru care este utilizată în industria parfumurilor.

Trei legende

1. O legendă spune că lăcrămioara din pădure s-a îndrăgostit de privighetoarea care cânta atât de frumos în copacul la baza căruia înflorise lăcrămioara. Aceasta era foarte sfioasă și nu îndrăznea să ridice capul spre privighetoare și să-și mărturisească dragostea. Într-o zi, privighetoarea n-a mai venit în pădure să cânte. Tristă, lăcrămioara n-a mai înflorit până în luna mai, când s-au auzit, din nou, în pădure, triluri de privighetoare.

2. Altă legendă spune că erau odată doi copii de rege, un băiat și o fată, care trăiau într-un castel înconjurat de grădini pline de flori. Ei primiseră la naștere minunate daruri: frumusete, înțelepciune, cumințenie. Când au împlinit zece ani, fata s-a îmbolnăvit de o boală nemiloasă și a murit. De supărare, băiatul regelui s-a pus pe plâns și nu s-a mai putut opri iar lacrimile sale s-au transformat în niște flori albe, mici, care s-au așternut peste grădinilie în care se jucaseră cei doi copii. Florile au căpătat numele de lăcrămioare.

3. Conform unei legende creștine, lacrimile Fecioarei Maria, care-și plângea fiul la crucea pe care Isus fusese răstignit, s-au transformat în flori mici, albe, care au primit numele de lăcărmioare sau Lacrimile Fecioarei Maria.

Simbolistică

Lăcrămioara este asociată cu puritatea, gingășia și reîntoarcerea la fericire. În vremurile de demult, mult mai romantice decât cele de azi, băieții și fetele obișnuiau să culeagă lăcrămioare, pentru că exista credința că aceste flori aduc noroc în dragoste

În Japonia, ea este un simbol al reînnoirii, iar pentru creștinii europeni simbolizează purificarea prin suferință.

De 1 mai, francezii obișnuiesc să-și ofere unul altuia buchețele de lăcrămioare, ca simbol al triumfului primăverii asupra iernii. Această tradiție își are originile în perioada Renașterii. În anul de grație 2018, se pare că a triumfat vara, iar primăvara a fost răpită de nu se știe cine :).

Știați că…?

• lăcrămioara poate fi folosită (sub formă de infuzie, macerat sau tinctură din frunze) pentru tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor, nevralgiilor sau amețelilor
• planta este foarte toxică, așa încât autoterapia nu este indicată
• lăcrămioara apare pe blazonul orașului norvegian Lumen
• în Franța se organizează anual, în luna mai, un festival dedicat lăcrămioarelor
• lăcrămioara a fost declarată, în 1967 floarea națională a Finlandei.

Destul cu poveștile, să mergem afară să admirăm florile de lăcrămioare și, dacă avem noroc, să ascultăm privighetoarea.