Fiica negustorului de mătase de Dinah Jefferies – recenzie

Despre autoare:

Dinah Jefferies este o scriitoare britanică, născută în Malaysia, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Publicată în 2018 de Nemira
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
ISBN: 978-606-43-0192-5

Fiica negustorului de mătase este cea de-a treia carte a scriitoarei Dinah Jefferies, după Separation (2014) și Soția plantatorului de ceai (2017, Editura Nemira). Am citit și mi-a plăcut mult de tot Soția plantatorului de ceai, dar n-aș putea spune că Fiica negustorului de mătase m-a impresionat la fel de tare.

Fiica negustorului de mătase este Nicole, o tânără metisă, a cărei mamă vietnameză a murit la nașterea ei, motiv pentru care atât tatăl ei, cât și sora ei mai mare, Sylvie, par să-i poarte pică.

Ea se îndrăgostește de un american, Mark, dar atunci când asistă, fără să vrea la o scenă a căror protagoniști au fost tatăl, sora ei și Mark, începe să se îndoiască de sentimentele lui. Nicole are un magazin de mătăsuri, unde îl cunoaște pe Trân, un tânăr vietnamez și, impresionată de idealurile acestuia, își părăsește familia și fuge cu el.

Din nou, Nicole este martora unor evenimente tragice, așa că decide să-l părăsească pe Trân și se întoarce acasă. Întreaga ei viață pare să fie o pendulare continuă între două jumătăți.

Sperase că va putea să țină separate cele două jumătăți ale vieții ei, fără să se rupă și ea în două, dar sentimentele sale erau mult prea complicate. Trebuia să accepte că depășise limita. Inspirând parfumul de iasomie care plutea în camera tăcută, înțelese că s-ar putea să fie nevoită să facă o alegere.

Locul acțiunii

Cel mai mult mi-a plăcut locul ales de Dinah Jefferies pentru povestea ei, Vietnam, o țară despre care nu știam foarte multe, așa că mi s-a părut o ocazie foarte bună să aflu câte ceva. M-au ajutat mult și referirile istorice de la începutul romanului.

Pentru descrierea orașului Hanoi și evocarea atmosferei citadine autoarea se folosește de imagini, mirosuri – atât de sugestive, încât aproape că le poți simți – și de elemente ale culturii vietnameze mâncare, obiceiuri, îmbrăcăminte. Totul pare atât de real, încât, de multe ori, m-am simțit de parcă aș fi fost acolo. N-aș vrea totuși să aflu ce gust are cafeaua cu ou :).

Atmosfera în Vietnamul de după al doilea război mondial era destul de tulbure. Viet Minh, o grupare vietnameză, sprijinită de China și URSS, lupta împotriva stăpânirii franceze, în ajutorul cărora au venit americanii.

În aceste condiții, viața metișilor, așa cum era Nicole Duval, fiica unui francez și a unei vietnameze, nu era deloc ușoară. Ea se trezește în situația să aleagă între familia ei, cu tatăl care lucra pentru guvernul francez, și dorința de a-și vedea țara eliberată de sistemul colonial asupritor.

Personajele

N-am empatizat deloc cu Nicole Duval, o tânără franco-vietnameză, total lipsită de încredere în ea însăși, invidioasă pe sora ei, nesigură în privința propriilor sentimente. De cele mai multe ori n-am reușit să înțeleg deciziile pe care le-a luat. O femeie superficială, schimbătoare, care vrea să fie băgată în seamă și care nici până la sfârșit nu știe ce vrea.

Sylvie Duval, sora mai mare, este o tânără frumoasă, inteligentă, dar dezechilibrată emoțional, fapt care a dus la o instabilitate psihică. Cele două surori rivale au personalități atât de diferite încât am suspectat, la un moment dat, că n-ar fi surori.

Nici personajele masculine, americanul Mark și vietnamezul Trân nu sunt prea consistente și uneori mi-a fost dificl să-mi dau seama ce hram poartă fiecare. Mark este un personaj clișeic, așa încât povestea de dragoste dintre el și Nicole pare mai degrabă o glumă (nu prea reușită). Trân, pe de altă parte, ar fi putut fi un personaj interesant, dacă autoarea s-ar fi ocupat puțin mai mult de el.

Mi-a plăcut

• simfonia de culori

Într-una din zilele mai liniștite de la magazin, Nicole hotărî să își aranjeze marfa în ordinea culorilor, începând cu cele mai reci nuanțe de albastru și verde, ajungând până la portocaliu, roșu și purpuriu. Culorile îi vorbeau.”Albastrul și movul despre zilele petrecute în Hue; roșul, despre furia ei și galbenul, despre căldura grădinii din timpul verii.

• imaginea foarte consistentă și bine construită a Vietnamului în perioada 1952-1955.

Nu mi-a plăcut

• scriitura, cumva grăbită uneori și prea descriptivă și cu înflorituri alteori
• personajele, mi-a fost imposibil să empatizez cu vreunul, poate cu excepția unui personaj secundar, O-Lan, prietena vietnameză care a ajutat-o pe Nicole de fiecare dată când se afla în situații critice.

Un roman de ficțiune istorică despre trădare, tragedii personale și colective, dragoste, corupție, crimă care putea fi ceva mai elaborat. Nu e o carte care să te prindă de la început, trebuie să ai răbdare ca să te acomodezi cu ea. E dificil și să te hotărăști de partea cui ar trebui să fie Nicole, a francezilor sau a vietnamezilor, dar și cu care dintre cei doi bărbați ar trebui să rămână. În ansamblu, un roman bun, ușor de citit.

Evaluarea mea

• Subiect   – interesant, bine construit
• Scriitură      –  alertă, pe alocuri, dar și prea descriptivă, de multe ori
• Redactare      – bună
• Traducere      – bună
• Copertă          –  adecvată cărții
• Goodreads     –  4/5 stele.

Mulțumesc prietenilor de la Libmag pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Lectură plăcută!