Povestea liliacului

Liliacul (Syringa vulgaris) este un arbust care înflorește primăvara și care poate ajunge până la șapte metri înălțime. Face parte din familia Oleaceelor (măslini). Este o specie din genul Syringa și printre rudele sale se numără forsythia (ploaia de aur) și iasomia. Liliacul crește în sălbăticie, dar este și cultivat ca arbust ornamental.

Este originar din Europa și din Asia Centrala, unde se cultiva ca plantă decorativă în grădinile imperiale încă din secolul al XVI-lea. Are un miros foarte plăcut,ceea ce l-a făcut foarte popular în rândul producătorilor de parfumuri și de  produse cosmetice.

Două legende

O veche legendă greacă, dar preluată și de romani, spune că tânărul Pan, zeul pădurilor și al câmpiilor, a întâlnit într-o zi o nimfă frumoasă, pe nume Syringa. Vrăjit de frumusețea ei, Pan a vrut să-i vorbească, dar nimfa s-a speriat și a fugit. Zeul a încercat s-o urmărească, dar nimfa s-a transformat într-un tufiș parfumat de liliac. Pan s-a întristat și a început să colinde pădurile și să facă bine tuturor celor pe care îi întâlnea.

O legenda nordică spune că florile de liliac apar când primăvara alungă zăpada de pe câmpuri, iar soarele se înalță pe cer, alături de curcubeu. Primpvara împletește razele soarelui cu cele ale curcubeului și le îndreaptă spre pământ. Până când ajunge în ținuturile Nordului, toată paleta de culori se epuizează, în afară de culorile alb și violet, pe care le presară deasupra unor tufișuri cu flori mici, florile de liliac.

Simbolistică

Liliacul este simbolul renașterii și al noilor începuturi. Liliacul alb este asociat cu inocența, tinerețea și puritatea, iar cel mov este simbolul sentimentelor născute la începutul iubirii, dar și al protecției.

Deoarece înflorește adesea în preajma sărbătorii de Paște, în unele regiuni mediteraneene, el este asociat cu această mare sărbătoare creștină.

Liliacul are, însă, și o simbolistică negativă. Conform unei tradiții englezești, liliacul este o floare care nu aduce noroc și nu trebuie adusă în casă, fiind asociată cu moartea. Această proastă reputație a liliacului se datora faptului că era folosit pentru a masca diverse mirosuri neplăcute și pentru că parfumul liliacului putea să atragă ființe magice care răpeau ființe umane și le duceau pe tărâmul lor. Aceste ființe magice puteau fi ținute la distanță doar dacă se presăra sare pe pragul locuinței.

Știați că…?

• liliacul are proprietăți medicinale, din frunzele sale preparându-se infuzie sau comprese
• ca și laleaua, liliacul se număra printre cadourile făcute de sultanul Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale
• anual, în aprilie-mai, orasul Rochester (New York) găzduiește cel mai mare festival dedicat liliacului, care durează două săptămâni
• liliacul este supranumit „floarea memoriei”, deoarece se spune că mirosul său trezește amintiri pe care le credeai demult uitate
• în Evul Mediu se credea că liliacul adăpostește în ramurile sale spirite bune
• tradiția populară spune că liliacul trebuie purtat de fetele care vor să se mărite, pentru a chema ursitul.

Ați observat că a înflorit liliacul? Așa că e un moment foarte bun pentru lungi plimbări, în miros de liliac :).