Aventurile lui Peter Rabbit în grădina de betoane

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odată un vrăjitor Truditor, care trăia în țara plină de arțari și ținea morțiș să scoată din dicționar niște cuvinte care nu-i plăceau. Și cum stătea el așa și se gândea la experimentul lui corect politic, i se puse pata pe un loc minunat, o grădină de betoane de peste mări și țări, și-i transformă pe oamenii de acolo în iepuri. Și vântul schimbării a suflat atât de tare, încât Mama Natură n-a mai avut niciun cuvânt de spus și fiecare iepuraș a putut să aibă ce sex vrea … mușchii lui.

Așa se face că m-am trezit eu într-o dimineață îmbrăcată în jacheta albastră a lui Peter Rabbit. În rest, nu se schimbase mare lucru în grădina de betoane.

În fiecare dimineață, pornesc vitejește spre școală, unde mă așteaptă cuminți iepurașii cei dornici să învețe cum să vândă castraveți grădinarului sau alte chestii supertari cu care se mai ocupă marketingul.

Numai că drumul până la căsuța din marțipan și turtă dulce, aka școala, este o adevărată aventură, un fel de cursă cu obstacole. Mereu trebuie să fii cu ochii-n patru, să nu cumva să nimerești vreo groapă sau, mai rău, vreo „bomboană” pe băț lăsată în urmă de câinii scoși la plimbare de iepurașii mari iubitori de animale. Și când zic ochii-n patru, exact la asta mă refer. Dacă n-ai altă treabă decât să fii trotuarist în grădina de betoane, n-ai decât să te ferești de ornamentele clădirilor care s-au plictisit să stea cocoțate de atâta amar de vreme și s-au găsit să emigreze spre trotuar tocmai când treci tu pe-acolo. Sau de cei care biciclesc pe banda aia vopsită fix pe trotuar, denumită pompos cea mai lungă pistă de bicicletă de pe planetă. Fiecare ieșire în grădina de betoane mi se foarte amuzantă, e ca și cum aș juca într-o comedie.

Ca să nu mai zic că vântul stârnit de vrăjitorul Truditor l-a trimis pe iepurașul de Paște în căutarea lui Moș Crăciun și nouă ne-a adus o primăiarnă de toată frumusețea. În loc de „ploaie de aur” avem o ploaie înghețată, de stă pisica-n coadă, la propriu, iar din termometre se holbează la noi niște minus patru, degradate la minus zece. Ne gândim chiar să organizăm Campionatul Planetar de Înotat prin Zloată, atât de pricepuți am devenit la sportul ăsta.

Între timp, Iepurele Benjamin, responsabil cu aprovizionarea, a dat o fugă până în țara iepurilor cu gulere albe, să facă rost de niște verze mici. Atâta l-au aburit acolo, că ne-a promis că se întoarce cu niște tramvaie și autobuze, de parcă noi am vrea să schimbăm conservele noastre pe patru roți cu vreo tichie de mărgăritar. Ca să fie mai convingător, probabil, a scos din joben și niște iepuri, ăăă, pardon, troleibuze.

Ca în fiecare dimineață, în poarta căsuței dulci ne așteaptă cu drag, Domnul Vulpoi, directorul școlii. Mi-am lățit pe față un zâmbet cât Casa Poporului și i-am spus: „Bună dimineața! Îmi pare bine să te văd!” Ce mai faci?  El mi-a arătat dantura proaspăt ascuțită detartrată: „Iar ai întârziat, iepuraș coconaș!”  Întotdeauna politicos, Domnul Vulpoi. La care eu am șters-o ca din pușcă din calea lui.

Nu m-am oprit până în sala multimedia (că de, avem fițe, nu mai putem să-i zicem sala festivă), unde mă așteptau deja Flopsy, Mopsy și Pufoșica. Pe ușă lipiseră un afiș, ca să fim siguri că nu ne deranjează nimeni.

Aveam de făcut o strategie să ne luăm grădina de betoane înapoi din stăpânirea Vrăjitorului Truditor. Atâta ne-am rupt în figuri, că s-a stârnit o adevărată furtună de creiere, mai ceva ca viscolul primăvăratic de afară.

Flopsy era de părere să facem o prezentare PPT (pffuu, foarte plictisitor!), Pufoșica își făcea unghiile, ca de obicei, iar eu credeam că cel mai bine ar fi să ne aruncăm în primul avion și să mergem la Truditor cu jalba-n proțap. Până la urmă, a câștigat Mopsy care a propus să facem o animație, că e mai trendy.

Ce a ieșit, poți vedea în 30 martie 2018, data la care filmul se lansează în România. Până atunci, i-am trimis vrăjitorului Truditor un buzdugan sub forma unui trailer.

Și-am încălecat (iar?) pe-o șa și v-am spus povestea așa. Nu înainte de a vă asigura că Iepurele Benjamin a rămas responsabil cu aprovizionarea până la adânci bătrâneți.

Responsabil media: intercomfilm.ro

Articol scris pentru proba 11 de la Spring SuperBlog