Eleganța de Kathleen Tessaro – recenzie

Despre autoare:

Kathleen Tessaro (n.1965) este o scriitoare americană, despre care am scris mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Nemira
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 328
ISBN: 978-606-758-534-6

Eleganța e o carte care m-a surprins. Începutul mi s-a părut interesant, apoi povestea a devenit cam plictisitoare, încât începusem să mă întreb dacă e posibil să fi fost scrisă de aceeași autoare ca și Colecționara de parfumuri interzise. Apoi mi-am amintit că e romanul ei de debut, așa că am zis să-i mai dau o șansă. Bine am făcut, fiindcă pe la jumătate, totul pare să capete un suflu nou, cartea devine amuzantă, iar la sfârșit o dă într-un soi de romantism aproape siropos.

Ideea de a scrie această carte i-a venit autoarei după ce a descoperit într-un anticariat un fel de enciclopedie a eleganței, scrisă de o anume Madame Genevieve Antoine Dariaux, un „ghid complet pentru toate femeile care vor să fie îmbrăcate bine și adecvat indiferent de ocazie.”

Louise Canova, o tânără americancă visează să ajungă o actriță vestită, dar ajunge să lucreze la casa de bilete a unui teatru londonez. Este căsătorită cu un actor englez, dar căsnicia lor pare lipsită de orice atracție între cei doi soți, care dorm într-un pat matrimonial uriaș, despărțit imaginar de un fermoar desfăcut.

Într-o zi, Louise descoperă enciclopedia scrisă de Madame Dariaux într-un anticariat și decide că vrea să devină e femeie elegantă, în speranța că va face o schimbare majoră în viața ei.

„În vreme ce frumusețea, în cea mai pură formă fizică a ei, este în totalitate un dar a ei, este în totalitate un dar al naturii, eleganța, grația și stilul sunt infinit mai democratice.”

După despărțirea de soțul ei, Louise crede că a găsit bărbatul împreună cu care poate să înceapă o viață nouă în persoana directorului teatrului unde lucrează, dar, după multe luni de așteptare, o seară petrecută la Ritz îi arată adevărata față a lui, una de care nu e prea încântată.

În cele din urmă, Louise întâlnește un bărbat tocmai când se aștepta mai puțin, iar povestea o cotește brusc spre zona romantică. Nu pare însă bărbatul potrivit pentru ea.

O scenă amuzantă

Au fost mai multe scene amuzante, am râs adesea de una singură. Louise mi-a adus aminte uneori de Katie Brenner din Viața mea nu chiar perfectă , aflată și ea în căutarea look-ului perfect (și, ce coincidență, tot în Londra). Ai zice că s-au plagiat una pe alta, cam ca Dan Brown cu Igor Bergler :).

Revenind la scena amuzantă, cel mai mult m-am distrat când Louise cu colegele ei de lucru merg să-și cumpere pălării pentru cursa de la Ascot. Da, exact acel gen de „pălărie englezească adevărată” care, prin dimensiunile ei, îți face șoldurile să pară mai mici și te scutește de machiaj sau de aranjatul părului.

„După care mai probez câteva bonete la fel de intimidante și bag de seamă că, deși stăm bor lângă bor, între noi este aproape un metru distanță După care îmi pică fisa. La del ca gardurile vii sau ziarele pentru cititul în metrou, pălăriile acestea au în primul rând rolul de a proteja intimitatea purtătorului – încă o dovadă a impenetrabilei rezerve englezești.”

Ce am învățat citind cartea

Ai grijă cu haina de nurcă, ea poate să preia controlul asupra vieții tale. „Dacă nu știi cine ești, poți deveni cu ușurință o blană de nurcă.”
Scapă de prostul obicei de a păstra ciorapii rupți pentru situații de genul „în caz că”
Dietele au reguli pe care trebuie să le respecți, la fel ca jocurile, imaginează-ți că joci un Twister cu mâncare
Un pulover negru din cașmir, cu gât, este întotdeauna un prieten adevărat
„Nu poți judeca o carte după copertă, dar poți să afli o mulțime de lucruri despre o persoană după pantofii pe care îi poartă.”

Ce mi-a plăcut

Structura cărții, ca un fel de enciclopedie a eleganței, cu 26 de capitole ordonate alfabetic după titlu (în limba engleză, începând cu accesorii și terminând cu zips (fermoare), o încheiere cum nu se putea mai potrivită.