O crimă anunțată de Agatha Christie – recenzie

Despre autoare:

Agatha Christie (1890 – 1976) este cea mai cunoscută scriitoare de romane și povestiri polițiste. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2006 de RAO
Format: 107×180
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 250
ISBN: 978-576-925-5

O crimă anunțată este un roman a cărui protagonistă e miss Jane Marple, o bătrânică simpatică, pasionată să dezlege misterul unor crime atunci când se întâmplă să fie prin preajmă. Dintre cei doi protagoniști ai cărților Agathei Christie, Miss Marple și Hercule Poirot, preferința mea se îndreaptă în mod clar spre micul (la statură) detectiv belgian, dar cartea asta mi-a plăcut mai mult decât Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd, ultimul roman cu Poirot pe care l-am (re)citit.

Locuitorii din Chipping Cleghorn citesc, cu surprindere, într-o dimineață un anunț în ziarul local din care aflau că o crimă va avea loc în seara respectivă, la 18,30, la Little Paddocks. Pentru unii dintre ei, curiozitatea a fost mai mare decât groaza, așa că, sub diverse pretexte, s-au înființat acasă la domnișoara Letitia Blacklock, stăpâna de la Little Paddocks. În casa respectivă, în afară de domnișoara Letty, mai locuiau prietena ei, Dora Bunner, nepoții Patrick și Julia Simmons, Phillipa Haymes, care se ocupa de grădină și bucătăreasa Mitzi, o refugiată din Europa de Est. Era, deci cam aglomerație la Little Paddocks. De altfel, la început e cam dificil să te obișnuiești cu personajele, multe și cu nume cam complicate: Swettenham, Easterbrook, Harmon, Murgatroyd, Hinchcliffe, Craddock. Plus locatarii din casa unde era anunțată crima. Odată ce intri însă în atmosferă, te obișnuiești și cu personajele.

La ora anunțată în ziar, luminile se sting brusc și un individ necunoscut apare în cadrul ușii cu un pistol într-o mână și cu o lanternă în cealaltă. Se aud trei focuri de armă iar, când se aprinde lumina, intrusul este mort, cu pistolul lângă el, iar domnișoara Letty pare rănită la ureche.

Crimă, sinucidere, accident? Poliția începe să ancheteze, iar Miss Marple apare în zonă și începe și ea propria investigație.

„Miss Jane Marple era aproape exact cum și-o imaginase Craddock. Era mult mai blândă decât crezuse și puțin mai în vârstă. Părea foarte bătrână. Avea părul alb ca neaua, o față rozalie, ridată și niște ochi albaștri limpezi și calzi.”

Pe parcurs, se mai întâmplă și alte crime, apoi se dovedește că unele personaje nu sunt cine par a fi, iar finalul este, așa cum stă bine unei cărți scrise de Agatha Christie, absolut neașteptat. poate că e repetitivă concluzia, dar chiar nu poți ghici cine e criminalul. De altfel, ăsta e tot farmecul unei cărți polițiste bune.

Ce mi-a plăcut

Intriga captivantă: o crimă care pare o farsă, dar devine cât se poate de reală, o moștenire râvnită de prea multe persoane, martori care trebuie reduși la tăcere, un presupus șantaj
Felul în care este surprinsă atmosfera rurală dintr-o mică localitate britanică, populată de personaje pitorești și, mai ales, relațiile complicate dintre ele (o foarte bună observatoare a firii umane, Lady Agatha)
Ingenioasa îmbinare între tragic și amuzant
Personajele, unele enervante, altele amuzante, descrise cu o mare grijă pentru detalii.

Ce nu mi-a plăcut

O anumită doză de malițiozitate (probabil tipic britanică) atunci când vine vorba de străini: est-europeana Mitzi și Dimitri Stamfordis, despre care nu se știa sigur dacă e grec sau român :).

Personajul preferat

Surprinzător sau nu, personajul meu preferat este Mitzi, o refugiată est-europeană, care lucrează la Little Paddocks. Avea un talent să țipe în așa hal încât îi înfricoșa pe toți cu țipetele ei (inclusiv pe polițist :)). Dar făcea o prăjitură…Delicious Death. Îngrozită că întrebările poliției ar putea s-o supere pe Mitzi și că prăjiturile ei ar putea fi în pericol (să nu mai fie făcute), domnișoara Letty îl întreabă pe inspector „Nu se poate să suspectați pe altcineva?” Până la urmă, Mitzi se dovedește curajoasă și o ajută pe MIss Marple să demaște criminalul.

Evaluarea mea

Subiect – intrigă complicată, interesantă
Scriitură – tipică Agathei Christie, ușor de citit, fără „înflorituri” inutile
Redactare – sper că există alte ediții mai atent redactate
Traducere – bună
Copertă – reușită, adecvată subiectului.
Goodreads 5/5 stele.