Povestea celor trei purceluși repovestită

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată trei purceluși care s-au cam săturat să locuiască cu părinții, așa că au plecat în lume să-și facă un rost în viață.

Și cum mergeau ei așa, au dat de o căpiță de fân, iar purcelușul cel mic a zis: „Frățiori, eu am obosit să tot merg. Îmi place căpița asta de fân, uite și niște paie, așa că rămân aici să-mi construiesc o căsuță.” Degeaba au încercat ceilalți doi să-l convingă să meargă mai departe cu ei. El o ținea una și bună: „Când vine vorba de izolații, paiele sunt alegerea cea mai bună, știm asta de la bunicii noștri care aveau case din chirpici.” 

Ceilalți doi purceluși au plecat mai departe. La un moment dat, au dat de o stivă de lemne și purcelușul mijlociu a zis: „Frate, eu nu merg mai departe. Rămân aici să-mi construiesc o căsuță din lemnele astea. Par trainice și rezistente.” Zis și făcut, imediat s-a apucat de construit. Degeaba a încercat fratele cel mare să-l facă să se mai gândească, mijlociul nu s-a dat bătut: „Mai știi casele alea cu acoperișuri din șindrilă și cu căpriori? Dintotdeauna mi-am dorit o casă ca alea. Uite acum pot să-mi împlinesc visul.”

Fratele cel mare a mers mai departe până când a dat de o carieră de piatră. Sătul să tot umble prin lume de unul singur, s-a gândit să se stabilească și el undeva. Se gândi: „Uite aici ce bune materiale pentru structură și fundație! Casa mea va fi cea mai rezistentă.”

Piatră cu piatră, căsuța purcelușului cel mare prindea contur. În vis, fiindcă, în realitate, lucrurile nu erau așa de simple cum au părut la început. Și-a dat repede seama că e depășit de situație și că are nevoie urgentă de ajutor.

N-ar fi vrut să apeleze la depozitele clasice, fiindă n-avea timp de alergat de colo-colo, ca să compare cele mai bune oferte. Iarna îi bătea la ușă. Și, în plus, nici cu fondurile nu stătea prea bine. Ce bine era dacă ar fi ascultat sfaturile mamei și ar fi scris un proiect, ca să acceseze și el, ca alții, niște fonduri europene. Ei, asta e situația, e prea târziu acum!

Când să-l apuce disperarea, își aduse aminte că avea la el tableta primită Crăciunul trecut. Noroc că purcelușul știa să caute după cuvinte-cheie, că altfel îl apuca Paștele până ar fi găsit ce căuta: consiliere gratuită, risc la achiziție zero, produse de bună calitate, prețuri mici. A, și era să uite: transportul materialelor la locul faptei. N-a durat prea mult până când a găsit ce a căutat.

Cât ai bate din palme, casa din visurile purcelușului (sau poate din vise? că nu mai ținea minte care e varianta corectă, vise sau visuri) fu aproape gata.

Între timp, lupul cel rău bântuia prin împrejurimi, pus pe fapte mari (orice o fi însemnând asta). Ajuns la căsuța din paie a purcelușului cel mic, numai ce șuieră odată și aproape o puse la pământ. Înspăimântat, purcelușul profită de o clipă de neatenție a lupului și o zbughi pe lângă el. Cât ai zice lup, se și înființă la poarta fratelui cel mare.

Supărat că a fost păcălit, lupul se duse repede, repede la căsuța din lemn. Bătu la ușă și, cu o voce mieroasă, spuse: „Purcelușule, drăguțule, sunt vecinul tău cel bun, Lupul. Te rog să mă primești în casă, să mă încălzesc puțin, că e tare frig afară.”  Dar mijlociul, avertizat de aplicația Alertă Lup, pe care abia și-o descărcase, nu se lăsă păcălit. A reușit să-l fenteze pe lup (pardon, să-i distragă atenția) și s-a refugiat și el în căsuța de piatră.

Ajunși în căsuța purcelușului cel mare, cei doi frați mai mici nu încetau să se minuneze. „Vai, dar ce instalații sanitare ai!” zice unul. Celălat „Da’ ce tâmplărie PVC modernă ai, frățioare!”.

Tocmai când să-i apuce invidia, se auzi la ușă zarvă mare. Cin’ să fie oare? Povestea spune că era lupul, care neputând să dărâme căsuța de piatră, a vrut să intre pe horn și a nimerit drept în oala cu apă fierbinte, pregătită pentru ciorbă. Sau ceva. Dar noile generații nu sunt pregătite să audă povești cu lupi opăriți și nu vrem să-i traumatizăm nicicum, o să schimbăm puțin sfârșitul poveștii.

Lupul a încercat să intre pe horn și a aterizat drept în mijlocul unor … dezbateri aprinse despre amenajări interioare. Neputând ajunge la un numitor comun, cei trei purceluși au cerut ajutorul musafirului lor. „Lupule, fii băiat bun și ajută-ne cu un sfat!” Lupul, ca orice lup, nu se lăsă înduplecat din prima. Avea și el o condiție de pus: „Uite, vă ajut, dar numai dacă îmi spuneți cine sunt prietenii care l-au ajutat pe purcelușul cel mare să pună la cale casa asta grozavă.” „A, doar atât? Este simplu, uite aici secretul nostru.”

Impresionat, lupul se hotărî pe loc să-și facă o casă lângă noul său prieten, ba reuși să-i convingă și pe frații cei mici să facă și ei la fel. Astfel vor trăi împreună fericiți până la adânci bătrâneți  Bine, lupul era pragmatic, ca orice lup, așa că mai avea un interes: aflase că poate beneficia de reduceri consistente la materialele de construcţii, cu cât cantitățile comandate sunt mai mari.

Și-am încălecat pe o șa și ți-am spus povestea mea.

Notă: Șaua a fost pusă la dispoziție de Spring SuperBlog 2018.