Să mă oprească cineva!

Cum stăteam eu așa și bântuiam prin blogosferă, urmăream cu oarecare detașare pregătirile pentru ediția de primăvară Superblog. Și mă bucuram în sinea mea că, de data asta, n-o să fie nici termene limită, nici cuvinte cheie, nici link-uri, nici SEO, MeMeO sau alte chestii din chineza veche (sau din mandarină, că așa mi-a zis ieri o junioară de la mine de la școală, că nu există chineză, doar mandarină :)). Dar cum am ajuns să vorbesc despre mandarină?

În sinea mea îmi ziceam că, de data asta, n-o să mă mai las ispitită de nimic. Convingerea mea s-a cam clătinat însă când am văzut lista sponsorilor și am început să-mi imaginez cam ce probe ar putea să fie (mai ales că lipseau unii sponsori cu care nu m-am împrietenit prea tare – sau ei cu mine :)). Nu s-a clătinat prea tare, însă. Chiar și atunci mă gândeam la vorbele pe care se zice că le-ar fi spus Brâncuși: „A face lucruri nu e greu; a te pune în starea de a vrea să faci lucruri este foarte greu”. Și eram convinsă că nu, nu mă pot pune în starea de a vrea să particip iar la SuperBlog. M-a ținut până a venit prima probă :). Una fix pe gustul meu.

Așa că m-am trezit că vreau să scriu iar pentru SuperBlog. De unde se vede că boala asta n-are leac. O s-o fac, la fel ca la ultimele ediții, doar pentru probele care-mi plac și, evident, cât o să mă lase noua membră a familiei, pe care o așteptăm la început de aprilie. Știu că sunt super-bloggeri părinți (unii deveniți chiar prin preajma concursului, din câte știu :)), dar bunic(ă) e cineva?

Dacă vrei să devii și tu super-blogger, găsești toate detaliile pe site-ul oficial al competiției.

Ce să mai zic? Mult succes tuturor concurenților și multe premii (dar doar la probele la care nu particip eu, să ne-nțelegem :))!