Pornesc în aventura vieții mele

Mă uit pe geam la zăpada care a acoperit curtea. N-am mai avut atâta zăpadă de vreo șase ani. Zici că vine Crăciunul, cam cu vreo zece luni mai devreme.

O fi ea frumoasă, dar eu m-am săturat deja de zăpadă. Așa că mă duc să-mi fac bagajele. Plec la soare. Singura problemă e că trebuie să termin bagajele în cinci ore. Și mă hotărăsc așa de greu ce să arunc în valiză!

Peste cinci ore îmi iau zborul spre destinații exotice, pornesc în aventura vieții mele: Japonia, Iordania și Umbria. Ei, Umbria nu e chiar așa de exotică cum pare, dar are un nume bun ca să te lauzi pe unde ai umblat. Când le-am spus prietenilor unde vreau să merg, au zis: Wow! Thailanda? Indonezia? Nu, doar Italia :).

În loc să stau să pierd vremea pe-aici, aș face mai bine să mă pregătesc. Sunt atâtea de făcut: bagaje de împachetat, liste de obiective de vizitat și de bunătăți de degustat de întocmit, pașaport de verificat, device-uri de pregătit … Deja am obosit, doar gândindu-mă la ce am de făcut. A, și mai am de ceva de făcut: de activat vibe-ul de călătorie. Sau e deja activat de ceva vreme? Cam de pe când am găsit oferta de circuite Christian Tour, dacă mă gândesc bine.

Japonia – Țara Soarelui Răsare

Ca să fiu sigură că scap de vremea urâtă de la noi, vreau să merg cât mai departe, tocmai în Japonia. Încă de când am citit Memoriile unei gheișe mi-am dorit să vizitez Japonia. Cred că trebuie să fie fascinant pentru un european să dea o tură prin Gion, cartierul gheișelor din Kyoto, în căutarea răspunsului la întrebarea: ce e legendă și ce e realitate în legătură cu gheișele?

Până la Kyoto, mai întâi vreau să văd Tokyo. O plimbare pe străzile din marele oraș cred că trebuie să fie o experiență tare interesantă. Mai ales că arhitectura lor este atât de diferită de a noastră, iar japonezii au un stil atât de aparte de a se îmbrăca. Asasuka, orașul vechi, și-a păstrat atmosfear din vremurile sale bune. Aici poți găsi magazine unde se vând gogoși dulci din orez dango și biscuiți sembei, costume tradiționale, evantaie, ornamente de păr, dar și baruri sau restaurante care oferă distracții și gheișe, foarte rare în zilele noastre. Din peste o mie de gheișe înainte de război, au mai rămas vreo patruzeci.

Am vizitat o grădină japoneză în Belgia, dar asta nu se compară cu o plimbare prin grădinile Palatului Imperial din Tokyo, care arată și astăzi ca în secolul al XVII-lea când au fost amenajate pentru prima dată. Mai ales că am admirat grădinile imperiale în pozele făcute de fiica mea cea mică, atunci când a fost acolo.

Sursa foto: arhiva Andra Dănilă

Și una e să vezi un templu Shinto în grădina japoneză din Hasselt și cu totul altceva să vezi templele la ele acasă, fie ele Shinto sau temple budiste zen.

Sursa foto: arhiva Andra Dănilă

Iar despre muntele sacru Fuji, ce să mai spun? A inspirat atât de mulți scriitori, care au scris doar lucruri interesante despre el, încât n-ai cum să nu-ți dorești să-i faci o vizită.

Dacă am noroc poate o să apuc și Festivalul Florilor de Cireș în plină desfășurare. Cred că nu există ceva mai frumos, dar trebuie să mă conving singură. Nu știi ce sunt în stare să facă aplicațiile astea de editat poze :).

Am o singură rezervă. De fapt, două: sushi și sake. Nu sunt deloc sigură că m-aș putea împrieteni cu niciuna dintre ele. Oare cinci ore îmi ajung să mă obișnuiesc cu ideea?

sake
Am primit o sticlă de sake, dar e atât de frumoasă că nu mă îndur s-o desfac

Iordania Experience

Din Japonia, o să merg direct în Iordania. E o destinație la modă zilele astea, e plin Instagram și FB de poze ale prietenilor care vizitează Iordania. Dar dorința mea de o experiență iordaniană e mult mai veche. Cam de când am citit romanul Măritată cu un beduin și Calea spre credință, cartea de memorii a reginei Noor.

Iar dacă îți imaginezi că Iordania Experience înseamnă doar o vizită la Petra, fosta capitală a Nabateenilor, un incredibil oraș antic sculptat în stâncă, o să-ți spun că te înșeli.

Petra-Iordania
Mănăstire în Petra, Iordania. Sursa foto: Christian Tour

Cel puțin la fel de interesantă mi se pare o vizită într-o tabără de beduini în Wadi Rum, cunoscută ca Valea Lunii. Se spune că sunt foarte ospitalieri și că-și delectează oaspeții cu un ceai proaspăt și aromat, pe care nu-l găsești în altă parte. Eu nu prea sunt prietenă cu ceaiul, mi se pare o chestie legată de  boală, dar dacă e un ceai băut într-un cort de beduini, cred că pot să-l asociez cu ceva mai interesant. Ceaiul ca ceaiul, dar atmosfera face toți banii :).

Și, mai ales, abia aștept să fac o plimbare cu mașina de teren și să admir peisajul selenar.

Wadi-Rum-Valea-Lunii-Iordania
Wadi Rum, Iordania. Sursa foto: Christian Tour

Farmecul Umbriei

După atâtea experiențe culturale, cred că ar fi cazul și de una culinară. De fapt, e și arta culinară un soi de cooltură, nu? Și ce loc mai bun pentru asta decât Italia? Tot dintr-o carte mi-a venit și ideea asta: Mănâncă, roagă-te, iubește. N-o să merg pe drumul pe care a mers Elizabeth Gilbert, mai bine o iau la pas prin Umbria. De ce tocmai prin Umbria? În primul rând, fiindcă avionul aterizează la Roma. Așa că înainte de a descoperi Farmecul Umbriei, nu strică să văd din nou Cetatea Eternă, unde, de fiecare dată există ceva nou de descoperit. De exemplu, sortimente noi de gelato :).

În al doilea rând, fiindcă Umbria are multe de oferit vizitatorilor săi: orașe antice fortificate, cea mai mare cascadă din Europa, monumente istorice etrusce, străduțe vechi și piațete fermecătoare, pe unde poți să-ți pierzi pașii, peisaje încântătoare, biserici și catedrale străvechi. Apropo de biserici, unul din locurile importante din Umbria e Assissi, orașul-cetate al Sfântului Francisc.

Assisi-Italia
Assisi, Italia. Sursa foto: Christian Tour

Însă nimic din toate astea nu se regăsesc pe lista mea de priorități în excursia asta. Vor trebui să aștepte până data viitoare. Altele sunt obiectivele care-mi vor capta întreaga atenție.

În primul rând, la Perugia, delicioasele praline Baci Perugia, bomboane de ciocolată cu înveliș de ciocolată fondantă și umplutură de alune. Dar, cel mai important, bomboanele conțin un răvaș ce abia așteaptă să fie descoperit.

Pauza de cafea o s-o iau în Spoleto, unul dintre cele mai frumoase orașe din centrul Italiei, unde am auzit că e o cafenea grozavă în Piazza del Mercato, pe latura ei vestică.

Mă gândesc să iau prânzul (nu masa de prânz, că nu intenționez să mănânc piese de mobilier :)) în Gubbio. Am auzit că servesc acolo cele mai delicioase preparate tradiționale: baggiana  (supă de fasole roșii și busuioc), însoțită de tigella (o pâinică facută din făină, apă și sare) cu mortadella, șuncă și brânzeturi.

Vai, m-am luat cu vorba și uite cum a trecut timpul! Trebuie să merg să fac bagajele. Să nu uit să pun ochelarii de soare Aperol, încălțăminte comodă, aparatul foto, o eșarfă bună la toate, evantaiul japonez și, neapărat, câteva haine cu un număr mai mare. După experiența asta, sigur nu mai încap în ale mele. Și pentru că drumul cu avionul e lung, o carte (sau două?) bună de citit. Și pașaportul, nu cumva să uit pașaportul :).

Gata bagajele!

În caz că te întrebi ce-mi veni, să știi că de vină pentru articolul acesta e proba 1 de la Spring SuperBlog 2018.

Reclame

8 gânduri despre &8222;Pornesc în aventura vieții mele&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.