Războiul ciocolatei de Robert Cormier – recenzie

Despre autor:

Robert Cormier (1925-2000) este unul dintre cei mai cunoscuți autori americani de romane pentru adolescenți. A fost reporter și jurnalist și a publicat primul său roman, Războiul ciocolatei, în 1974, după ce mai bine de un an, șapte edituri au refuzat să-l publice. Cartea a fost urmată de alte romane, care au câștigat mai multe premii.

Cărțile sale sunt mai degrabă pesimiste, abordând teme cum ar fi abuzul, bolile mintale, răzbunarea, violența, trădarea și conspirațiile.

Despre carte:

Produs publicat în 2014 de Art
Format: 140×205
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 264
ISBN: 978-606-93631-1-9

Războiul ciocolatei este una dintre cele mai cenzurate cărți young-adult în Statele Unite ale Americii, din cauza limbajului, a conținutului sexual, a înfățișării unui liceu catolic într-o lumină nu tocmai favorabilă și mai ales a finalului pesimist. Cu toate astea, cartea apare în programa școlară în multe licee americane.

Chiar dacă este o carte cu adolescenți, nu este una simplă, ba chiar aș spune că e o adevărată provocare pentru cititor.

Războiul ciocolatei este o poveste despre conflictele din liceul catolic pentru băieți Trinity, o poveste cu un număr relativ mare de personaje, toate masculine. Multitudinea de personaje ar putea să-ți dea ceva bătăi de cap, cu toate astea, povestea este ușor de citit și transpune cititorul în miezul acțiunii și, mai ales, în gândurile personajelor. Asta mi-a plăcut cel mai mult, că Robert Cormier pătrunde în mintea personajelor și ne spune ce gândesc ele (uneori în contradictoriu cu acțiunile lor).

Este uimitor cum Cormier, care nu mai era chiar la prima tinerețe când a scris cartea (1969-1971) reușește să scrie despre conflictele adolescenților și să le surprindă gândurile. Cartea este populată de personaje violente, malefice, intrigante, care nu se dau în lături de la nimic pentru a se impune și a se face respectate.

Intriga este construită cu mare grijă, autorul te poartă pe coridoarele, prin sălile de clasă sau prin cea de sport a liceului Trinity, iar finalul este…ei bine,nu m-am așteptat la un final atât de trist, dar magistral construit.

Dacă am simpatizat vreun personaj? Sincer nu, pe cele mai multe le-am detestat de-a dreptul. Jerry Renault, personajul principal, este un adolescent, orfan de mamă, care încearcă să-și găsească locul în lumea pe care deocamdată pare că n-o înțelege. El primește o misiune de la așa-numita societate secretă a liceului, Vigilenții, și anume să refuze timp de zece zile să participe la tradiționala vânzare anuală de ciocolată, menită să aducă venituri suplimentare liceului. El continuă, spre surpriza tuturor, să refuze participarea la vânzarea de ciocolată și după ce misiunea s-a încheiat. Nimeni nu se pune, însă, cu maleficul frate Leon, profesorul care vânează postul de director. Și nici cu Archie Costello, care coordonează misiunile Vigilenților.

Cartea abordează teme comune adolescenților din întreaga lume, nu doar celor din America. Cum ar fi:

  • Să-i enervăm pe profesori:

„Să vezi un prof care se enervează e cel mai plăcut lucru din lume.” (așa e, experimentez asta destul de des :))

  • Părinți plictisitori:

„Lui Paul îi păru rău pentru oamenii mari, care tot timpul stăteau în camerele și apartamentele lor, îngrijindu-și copiii și ocupându-se de gospodărie. Sregândi la părinții lui, la cum le trecea viața fără noimă. În fiecare seară, după cină, tatăl lui se prăbușea pe pat și adormea, iar mama arăta mereu obosită și nefericită. Pentru ce dracu’ mai trăiau?”

  • Cum să faci față cu succes cicălelilor mamei:

„Kevin învățase cu mult timp în urmă să traducă tot ce spunea ea într-o boscorodeală. Ca acum; putea ea să tot vorbească până i se usca gura, că până la urechile lui toate cuvintele ajungeau golite de sens. Era un truc grozav…

Ridică privirile și o văzu pe mama lui apropiindu-se din nou de el, dând din gură și scoțând tot felul de sunete. Cu un oftat, îi închise iar sunetul, așa cum ar fi oprit sonorul televizorului, ca să urmărească numai imaginea.”

O scenă amuzantă

Una dintre misiunile gândite de Archie pentru Vigilenți a fost legată de mediu.

„- În zilele noastre toată lumea este preocupată de ecologie, de problemele legate de mediul înconjurător și de resursele maturale. Trebuie să ne implicăm și noi, cei de la Trinity, în povestea asta cu mediul. Voi, băieți, spusese el, arătând spre cei paisprezece elevi din clasa a douăsprezecea II, din care făcea parte și Obie, veți desfășura o campanie de protecție a mediului. Să spunem că lecția de istorie a SUA, predată de fratle Jaques este despre problemele mediului, nu-i așa? Ei bine, de cte ori fratele Jaques va rosti cuvântul „mediu”iată ce se va întâmpla…”

Numai că fratele Jaques a rostit cuvântul „mediu” de mai multe ori decât se așteptau Vigilenții, așa că, după atâtea tropăituri, au sfârșit ora cam osteniți.

Recomandare

Este o carte cu și despre adolescenți, dar poate fi citită de oricine, mai ales de elevi, părinți și profesori. Ultimele două categorii n-ar strica să se înarmeze și cu puțin simț al umorului, foarte necesar, mai puțin la final, care nu e amuzant deloc.

Evaluarea  mea: 4/5 stele pe Goodreads. Mă așteptam la un alt final, ceva mai optimist.

Cartea poate fi comandată aici.

Lectură plăcută!

Reclame

2 gânduri despre &8222;Războiul ciocolatei de Robert Cormier – recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.